Blogul minunatului creier leşinat

Post dedicat lui Ratatouille

Deci trebuie neapărat să scriu despre un film care m-a impresionat foarte tare. Titlul acestuia e şi titlul postului… Hm, nu-mi permit să fac vreun spoiler, dar pe scurt…

Filmul se împarte în două jumătăţi. Prima jumătate se concentrează asupra relaţiei dintre două personaje, Tim şi Ivo (da, două personaje masculine)… În cea de-a doua jumătate, e vorba de un triunghi amoros, cu Isabel (da, un personaj feminin). Tim este cel cu ambele “puncte” ale acestui triunghi… Şi faza este că Ivo şi Isabel sunt fraţi… Dar Tim nu ştia de acest lucru… Ivo era foarte gelos, aşa că şi-a trimis sora să-l spioneze pe iubit, dar nah… Restul e mult mai interesant şi mai complex decât ce-am spus aici, căci dacă spun mai multe, fac spoiler…

Eram foarte tentat să vă spun finalul, dar mai bine vă las să vă uitaţi… Nu e deloc clasicul happy-end, de-asta l-am şi apreciat… Totuşi, e cam trist… şi, la prima vedere, pare să aibă non-sens, dar dacă stai să te gândeşti mai bine, chiar are sens… E un film nerecomandat superficialilor… Căutând pe net informaţii despre el, am văzut că e după o carte cu acelaşi nume, scrisă în 1994 de Ruth Rendell, cu pseudonimul Barbara Vine. Deci cineva ca persoana căreia îi dedic postul.

O prietenă mi-a povestit dinainte acest film, îl văzuse pe Hallmark, eu l-am văzut acum câteva ore pe AXN. Cel mai mult am discutat triunghiul amoros şi finalul…

De unde e titlul acela, tradus Nici o noapte nu e prea lungă? Din câte am văzut, e un vers al unei poezii recitate de Tim, în timpul unei scene de dragoste (vedeţi voi care, dacă sunteţi atât de curioşi), în gând sau narativ (că filmul e presărat cu vocea lui), şi mi-a sărit în ochi versul. Filmul e plin de pasiune, dar cartea cum o fi? Deja îmi pare rău că nu e tradusă… Mai ales că are şi nişte replici… Toţi băieţii te doreau, de cine e spusă şi cui i-a fost spusă? Păi, uitaţi-vă şi cruciţi-vă!

Adevărul este că m-am concentrat mai mult asupra poveştilor de dragoste, dar filmul este catalogat drept thriller psihologic, dar pe bună dreptate… Finalul m-a pus pe gânduri…