Ceva personal

Am doi prieteni şi mă întâlnesc cu ei. Ieri am cunoscut, absolut din întâmplare, un californian care vrea să mă cunoască, vrea să ne întâlnim vara… Eu cam ezit…

Sora mea va veni joi şi va lua ce are de luat…

În funcţie de ceea ce plănuieşte ea pentru vară, eu voi da curs dorinţei americanului de a veni la mine… sau voi opri lucrurile să meargă mai departe…

Ce-am mai aflat

Tocmai am aflat că Mioveni, un orăşel din Argeş, are 6 ISP-uri. Piteştiul, reşedinţa de judeţ, are 4. Acesta să fie un semnal că avem un capitalism sălbatic în domeniul internetului? Sau se extinde sălbăticia şi în alte domenii?

Am aflat că sora mea se va muta într-un apartament din Bucureşti, cu chirie. Asta înseamnă ceva grozav pentru mine. În primul rând, mă scapă de căţeaua de care a trebuit să am grijă în ultimele luni, acum are 10 luni împlinite. În al doilea rând, mă scapă şi de calculatorul vechi, pe care-l folosesc acum. Ea nu m-a lăsat să-l folosesc pe cel nou, pe motiv că în cel vechi are muzica ei preferată… Ei bine, sper că a meritat aşteptarea începută în octombrie 2008 (cumpărasem calculatorul nou în septembrie). Termenul e de maxim 2 săptămâni.

Am aflat că prietenul de 21 de ani al mamei mele va sta în acelaşi apartament cu mine şi cu ea pentru o săptămână, până îşi găseşte unul pe care să-l ia cu chirie. Se anunţă o perioadă interesantă.

În plus, e posibil să se întâmple ceva care să-mi dea unele planuri peste cap. Singura problemă e că nu pot anticipa exact. Aşa că nu-mi mai fac planuri deloc.

Efectul fluture

Mărunţişurile fac chiar mai multe decât ne imaginăm… De exemplu, de la o sticlă de vin se pot porni certuri. De la o monedă se pot stârni sfade. Dar există şi reversul. De la o scrisoare se pot face împăcări, chiar să se rezolve enigme…

Şi nu e numai asta. Mai sunt şi neglijatele fire care stau răzleţe undeva, în spatele unei mobile. Ce pot face ele? La prima vedere, nu prea multe. Dar nu se ştie ce se poate întâmpla pe termen lung, pot să prindă praf, să atragă insecte… Se aglomerează locul, insectele se fac vizibile şi omul cheamă deratizarea pentru a le veni de hac. După ce se mută mobila, ce vezi? O chestiuţă de mare valoare sentimentală pe care omul o tot căuta într-o vreme până a renunţat, de parcă a înghiţit-o pământul.

Sunt multe exemple… Bătaia aripilor unui fluture poate să provoace un uragan în cealaltă parte a lumii… De aceea cred că mărunţişurile au adesea „efectul fluture” (ştiţi filmul cu Ashton Kutcher, nu?).

Bineînţeles, lucrurile sunt ceva mai complexe decât ce-am schiţat pe-aici… De aceea scenariştii trebuie să aibă multă imaginaţie când scriu filme, romancierii când fac romane… Nimic nu e simplu în ziua de azi…

E ziua cuiva

Şi nu pot să-i zic „La Mulţi Ani”. Cred că şi-a schimbat numărul de telefon şi ID-ul de messenger, că am încercat să-i dau mesaje şi nu mi-a răspuns la ele. Aşa că îi urez pe-aici să aibă parte de tot ce e mai frumos în viaţă, sperând să găsească acest post şi să ghicească cine l-a scris. 🙂 Pot să zic că-l cheamă Iulian şi că mă întreb ce s-a mai întâmplat cu el… Nu l-am mai văzut de ani întregi şi ştiu că s-a mutat la Bucureşti.

Ciudat…

Am întâlnit în viaţa mea patru poveşti asemănătoare până la un punct. În toate era vorba de moartea partenerului, la una nu tocmai.

Prima poveste am întâlnit-o la cineva cu care credeam că mă potrivesc. L-am întrebat insistent ce s-a întâmplat de nu mai e cu el, deşi se înţelegeau de minune. Mi-a zis scurt şi sec: „A murit.” Mi-am cerut scuze şi am dat condoleanţe.

A doua… Era o femeie care a scris unei reviste gen „Povestea mea” (şi pe care, din întâmplare, am citit-o) despre accidentul pe care l-a avut soţul ei în străinătate, în care a murit un om şi au supravieţuit doi. Din cauza unei confuzii de nume, i s-a spus că soţul i-a murit. Tragedie mare, plânsete, am plâns şi eu citindu-i povestea. Până s-a lămurit toată chestiunea, la sfârşit m-am bucurat şi eu cu ea. Scria bine, se vede.

A treia… Vorbeam pe messenger cu el şi l-am întrebat (fără să insist, de data asta, sper), cum de s-au despărţit, dacă aveau o poveste de iubire aşa de frumoasă? Mi-a zis (mai plastic decât cel din prima poveste) că a murit… Aici nu mai ştiu ce replică i-am dat, deşi e mai recentă…

A patra… Vedeţi aici… Am plâns cu el, pentru el…

Eu sunt în căutarea unei relaţii şi am impresia că Universul îmi trimite un avertisment… În sensul că voi avea şi eu o poveste din astea… Acum mi-am adus aminte de o altă poveste, asemănătoare cu a doua, doar că al ei chiar a murit… Nasol.

Tipul meu ideal

Este curajos, puternic, sincer şi înţelegător. Nu neapărat în ordinea asta.

Ca bonus, ar fi blond… dar nu în sensul pe care-l dau bancurile acelea idioate, ci în sens strict fizic.

Ghimpe în inimă

Îmi place mult de cineva. Şi s-ar putea să nu vină niciodată la mine… 😦