Blogul minunatului creier leşinat

Citeam dinr-un jurnal-corespondenţă scris într-un caiet gros, unde soră-mea scria şi se descărca pe-acolo, iar o prietenă de-a ei scria în acelaşi registru de descărcare pentru schimb de idei şi impresii. Multe sunt banalităţi, gen dileme relaţionale, descrise într-un stil destul de hazliu, dar cea mai tare chestie am găsit-o şi nu mă pot abţine să n-o împart, fiindcă mi se pare genial de haioasă. Deci vine aşa…

noi suntem de 3 ics muiere (lolz)

Oricum a trecut multă vreme de când au fost scrise aceste rânduri, cam din 2005. Ele erau în clasa a 9-a sau a 10-a, acum sunt la facultate, e firesc că acestea sunt doar copilării de care să-ţi aminteşti râzând cu poftă. Şi eu eram menţionat pe alocuri, ca un personaj semi-absent, ceea ce nu e rău deloc. Of, şi nu mai pot să bag un smiley, că iese hidoşenia aia…

Şi obişnuiam să omor ţânţari cu mâna goală, dar acum e unul mai şmecher, care mereu scapă.

Happy reading!