Întrebarea şi răspunsul…


… de pe vremea când eram la liceu. Am reuşit să găsesc o foaie veche, pe care scria, la capătul din stânga sus, numele meu şi clasa a X-a D, apoi la colţul din dreapta sus, data 11.12.2002. În centru, puţin mai jos, scrie Lucrare de control la istorie. Vi se pare o nebunie să vă arăt ce am scris la lucrarea de-atunci, nu-i aşa?🙂 Păi, chestia e că profu’ de istorie de-atunci a pus o întrebare foarte interesantă: Dacă aţi fi monarh absolut, ce atitudine aţi avea faţă de statul vostru? Aţi schimba ceva? Era ultima întrebare… Răspunsul urmează…

 Dacă aş fi monarh absolut, asta înseamnă că eu aş putea să decid orice vreau; dar cum puterea absolută cere o răspundere prea mare, aş lăsa oameni în fiecare parte să conducă anumite domenii. De exemplu, aş pune un căpitan să conducă flota marină, un general să conducă armata, un judecător suprem să decidă în tribunale vinovăţia şi aplicarea sentinţelor, iar dacă aş fi încurcat într-o problemă de stat foarte importantă, aş convoca toţi consilierii, în frunte cu sfetnicul-şef. Dar asta înseamnă nu prea mai am putere, deci nu aş fi chiar monarh absolut, dar tot e ceva de făcut, cum ar fi modificarea impozitelor, salariilor, aş face reforme, aş semna tratate de pace şi altele. Deci multă muncă, care evident e destulă şi fără a mai conduce domeniile amintite. Să schimb ceva, adică în mod radical? Aş încuraja toata talentele de orice fel să-şi manifeste măiestria în toate (un pictor să facă tablouri extraordinare, un savant să inventeze o chestie folositoare şi câte mai sunt); apoi le-aş vinde pe toate, păstrând ceva pentru ţară şi aş da şi ceva bani săracilor şi talentelor creatoare.

Profesorul, după ce a făcut corectările, a zis că lucrarea mea este cea mai frumoasă.🙂 Le-a citit colegilor mei răspunsul meu… Mă întrebam la acea vreme de ce e aşa de deosebit răspunsul meu, deşi mă mândream că profu’ m-a lăudat aşa… Am aflat mai târziu, în pauză, de ce… Mai toţi au vorbit de corupţie, că nu se prea poate combate… O adevărată plângere… Ce ruşine… Şi ştiţi cum am aflat? Le-am văzut foile aruncate pe jos… de supărare…

About eXstatic

Aşa cum sunt, mereu în căutarea necunoscutului. Leşinat şi activ, în acelaşi timp. Paradoxal (sau nu), sunt eu însumi.

Posted on joi, 15 Martie 2007, in amintiri. Bookmark the permalink. 2 comentarii.

  1. Foarte frumos ai scris.

  2. 🙂 Mulţumesc.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: