Pauză


Nu am nimic de scris despre Paşti… Dacă nu ştiaţi, Iisus se pare că a murit şi a înviat… Big deal! El doar a leşinat, apostolii l-au frecat cu nu ştiu ce ierburi şi s-a înzdrăvenit peste noapte… După aceea l-au luat extratereştrii cu el! Deci nici vorbă să-i fie descoperit cadavrul, Cameron creează doar ficţiune inspirată din fapte reale… Aşa cum a făcut cu Titanic… Any more questions? A, şi să ştiţi că înainte să moară a avut timp să-şi facă familie proprie şi a avut fraţi şi surori.🙂 Asta e.

Update: V-am promis că, dacă reuşesc să găsesc articolul cu Vimana Vidya, vi-l dau reprodus în acest post. În fine, chiar am reuşit să găsesc numărul cu pricina.🙂 M-am uitat la copertă şi văd că scrie anul V, fără să precizeze pe nicăieri anul calendaristic. M-am uitat şi la matrimoniale, unde sunt trecute vârsta şi datele de naştere ale celor ce-şi căutau perechile, aşa că am dedus că era din 2001, m-a ajutat şi horoscopul care anunţa săptămâna ce urma (29 martie – 4 aprilie). Ca să verific dacă era aşa, am deschis calendarul electronic şi mi-a confirmat presupunerea (luând ca indiciu faptul că 29 martie trebuie să pice joi). Eram în clasa a VIII-a pe-atunci şi în focul pregătirilor pentru capacitate. Era anul Şarpelui de Metal şi al lui Marte, ţin minte că iarna ce urma a fost destul de călduroasă şi am zis că poate e de la Marte, după cum citisem într-o revistă despre anii planetari. Acum am cam divagat, să trecem la articol.

***

„Vimana Vidya”: acei oameni minunaţi şi maşinile lor zburătoare

„Maşinile de zburat sunt foarte vehi şi se mai construiesc chiar şi în zilele noastre.” Nimic ciudat în această afirmaţie, dacă eliminăm din ea cuvântul „chiar”. Nu-i aşa? Istoria aviaţiei numără deja mai mult de o sută de ani, iar „maşini zburătoare” se construiesc o grămadă în zilele noastre: baloane, avioane, aeroplane, rachete ş.a.m.d. Ce-aţi zice însă dacă aţi afla că fraza de mai sus a fost enunţată în secolul al… XIII-lea, de către preotul şi filosoful britanic Roger Bacon? Datele problemei s-ar schimba „puţin”, cu siguranţă…

„Un car aerian, cu aripi de fier”

Oare ce se întâmpla în secolul al XIII-lea în Marea Britanie, când construirea „maşinilor de zburat” intrase în declin? Cel fel de maşini fuseseră folosite până atunci şi care a fost evenimentul care i-a determinat pe locuitorii insulei să abandoneze zborul?

O altă întrebare, chiar mai stranie decât cele de mai sus, poate fi formulată în legătură cu zborul practicat de indienii din secolele al IV-lea şi al III-lea î.H. şi chiar mai înainte.

O mărturie a acestor zboruri o constituie epopeea sanscrită „Mahabharata”, concepută în perioada sus-amintită. Ea povesteşte, nu de puţine ori, despre „vimana vidya”, adică ştiinţa construirii şi pilotării navelor aeriene. Acest lucru se petrecea, de bună seamă, cu mult înaintea scrierii epopeii în cauză, dar nu putem aprecia cu exactitate acest interval de timp. Ştim totuşi că indienii vorbeau despre aparate mai grele decât aerul, care puteau zbura, acum 2400 de ani!

„Mahabharata” vorbeşte despre „un car aerian prevăzut cu aripi de fier”, dar nu dă nici un amănunt despre creatorul său şi epoca în care a fost realizat. În schimb, un alt poem sanscrit, „Ramayana”, oferă o descriere clară a unei „vimana”, care este un aparat cu două punţi circulare, cu hublouri şi cu un dom central.

Acest aparat zbura cu „viteza vântului” şi scotea un sunet melodios. Mai mult, el putea să se oprească şi să rămână imobil deasupra norilor. „Ramayana” înfăţişează chiar şi imaginea care putea fi văzută de la bordul „vimanei”: oceanul devenea un heleşteu, iar malul mărilor şi delta fluviilor erau perfect vizibile.

Vimane propulsate cu… mercur!

Vimanele erau pilotate de eroi ai mitologiei hinduse, iar anumite părţi din „Ramayana” constituie, potrivit scriitorului şi aviatorului Doru Davidovici, instrucţiuni de selectare a personalului navigant şi manuale de tehnică a pilotajului, perfect valabile acum, ca şi atunci.

Cel care pilota o vimana trebuia să fie bine antrenat, altfel era „oprit de la zbor”. Vimana executa manevre deosebit de complexe, cum ar fi: decolare-aterizare verticală, zbor la punct fix, zbor de translaţie, zbor orizontal, acesta din urmă fiind caracteristic aeronavelor militare de azi.

După aterizare, vimanele erau adăpostite în „vimana griha” (hangar) şi erau alimentate cu un lichid alb-gălbui (după unii autori) sau mercur (după alţii).

Cele mai multe date despre „vimana” le putem afla însă din poemul „Saramangana Sutradhara”, un adevărat manual de aviaţie. Acest poem citează 49 de feluri de focuri propulsive ale vimanelor şi evidenţiază că aceste aparate erau împărţite în funcţie de tipuri şi destinaţii.

Astfel, existau „vimana agnihotra” (cu două focuri propulsive), „vimana surymandala” (care puteau străbate sistemul solar) şi „vimana nalasatramandala” (care puteau părăsi sistemul solar pentru a se avânta spre astre). Acestea din urmă aveau dimensiuni enorme, care să asigure desfăşurarea zborului în bune condiţii.

O ladă metalică este „izvorul forţei”

Modul de propulsie a maşinilor zburătoare este explicat astfel: „Corpul maşinii trebuie să fie şi puternic şi uşor, asemănător cu o pasăre în zbor. Înăuntru se aşează o instalaţie cu mercur şi o instalaţie de fier, pentru încălzire. Prin mijlocirea puterii care se ascunde în mercur şi care pune în mişcare un vifor, omul aflat în acest car străbate mari depărtări în zbor. Datorită mercurului, carul capătă o mişcare ca a trăsnetului”.

„Rig-Veda” oferă, în plus, descrierea unei maşini ce seamănă foarte mult cu o aeronavă cu motor aeroreactor (motor care necesită pentru funcţionare aer atmosferic): „La mijlocul navei o ladă grea, metalică este izvorul forţei. De la această ladă, forţa trece în două ţevi mari, aşezate în faţa şi în spatele navei. Afară de ele, forţa mai trecea prin opt ţevi îndreptate în jos, iar tijele de sus stăteau închise. Vârtejul se năpustea cu putere şi se izbea de pământ, săltând astfel nava în sus. Când nava se înălţa destul, ţevile îndreptate în jos erau închise pe jumătate, pentru ca nava să poată atârna în văzduh fără să cadă. Atunci partea cea mai mare a vârtejului era călăuzită în ţeava din spate, spre a putea ţâşni forţa eliberată ce avea să împingă astfel nava înainte”.

Vimana se mişcă „de la lume la lume”

Se pare că vimanele erau folosite în mai multe feluri: pentru transport, vânătoare, război. În „Saramangana Sutradhara” se vorbeşte şi despre armele teribile cu care erau înzestrate: Samhara, o rachetă care provoca infirmităţi groaznice, şi Moha, o armă care inducea o paralizie totală.

Informaţiile despre „vimana” nu se opresc aici. Academia Internaţională pentru Studii Sanscrite din Mysore (India) a transpus în limbaj modern un text atribuit unui poet care a trăit cu mult înaintea erei noastre, numit Maharishi Bharadvaya. Iată ce spunea el:

„Un aparat care se mişcă prin forţa internă ca o pasăre, fie pe pământ, în apă sau în aer, se numeşte vimana… care poate să se mişte în cer din loc în loc… de la o ţară la alta, de la lume la lume… este numit vimana de către preoţii ştiinţei. Secretul construcţiei de maşini zburătoare… care nu se sfărâmă, nu pot fi împărţite, nu pot lua foc şi nu pot fi distruse… secretul construirii de maşini care zboară rămâne ascuns. Secretul de a face maşinile zburătoare invizibile… Secretul auzirii zgomotelor şi conversaţiilor din maşinile zburătoare inamice… secretul fotografierii interiorului maşinilor zburătoare inamice… secretul calculării mersului maşinilor de zbor inamice… Secretul de a aduce fiinţele din maşinile de zbor inamice în stare de inconştienţă şi distrugerea maşinilor inamice.”

În continuare, textul poetului vorbeşte despre 16 feluri de metale folosite la construcţia aparatelor de zbor. Dintre acestea, numai 3 au putut fi identificate de specialiştii contemporani.

Putem trage concluzia că navele descrise de poemele sanscrite erau indestructibile, puteau fi făcute invizibile, comunicau cu solul sau cu alte nave. Aceste lucruri sunt posibile în zilele noastre, dar după câte eforturi! Ce nu este posibil astăzi sau, mai bine zis, nu este recunoscut de nici o ţară este „secretul” auzirii conversaţiilor din maşinile inamice şi „secretul” opririi navelor duşmane aflate în zbor.

Ne oprim aici cu relatările despre uimitoarele vimane, maşini de zburat construite cu mult înainte ca Traian Vuia sau fraţii Wright să dovedească, prin aparatele lor, că zborul este posibil. Vom încerca, într-un număr viitor, să descifrăm câteva dintre enigmele legate de aceste „care aeriene, cu aripi de fier”.

Andreea Schumacher

***

Eu n-am mai reuşit să fac rost de numărul următor… Sau am reuşit, dar l-am pierdut…😦

În acelaşi număr al revistei, mai sunt titlurile:

  • Simbolurile – un limbaj hermetic
  • Marea Neagră
  • Muzeul statuilor budiste distruse de talibani
  • Misteriosul nr. 173 de pe lista lui Schindler
  • Omul a moştenit de la maimuţe capacitatea de a distinge culorile
  • Prostia se plăteşte…
  • Cele nouă praguri ale existenţei, de la bătrâneţe până la tinereţe
  • China va construi un nou tip de rachetă spaţială purtătoare
  • Femeilor din Belarus le place în… armată
  • Astronauţii de pe Discovery au efectuat o a doua ieşire în spaţiu
  • Un nou model de calculator portabil
  • Prohibiţiile alimentare la sălbatici
  • Sud-coreenii, cei mai atraşi de Internet dintre asiatici
  • O nouă invenţie! La vânătoare de „vaci nebune”… pe computer
  • Vom fi recunoscuţi prin scanarea irisului
  • Ectoplasma, realitate sau iluzie?
  • Cugetări despre fericire
  • Consumul scăzut de magneziu provoacă apariţia cancerului
  • Anticoagulant anticancer
  • Coliziune galactică de acum 600 de milioane de ani, surprinsă de telescopul Hubble
  • Un delfin nord-atlantic se bălăceşte în Adriatica
  • Crimă la cină
  • Depresia sporeşte riscul decesului în urma unei crize cardiace
  • În SUA unul dintre patru decese este cauzat de alcool, ţigări sau droguri
  • Vrăjitori sau tămăduitori?
  • Este bine să ştiţi: mersul vindecă depresiile
  • Supa de pui ajută la prevenirea apariţiei bolilor cardiace
  • Mâncaţi banane! Potasiul previne accidentele vasculare cerebrale

Ce ziceţi?🙂 Pot să mai transcriu un articol, cum am făcut cu vimanele, dar vă las pe voi să alegeţi, să aflaţi ce doriţi.

About eXstatic

Aşa cum sunt, mereu în căutarea necunoscutului. Leşinat şi activ, în acelaşi timp. Paradoxal (sau nu), sunt eu însumi.

Posted on vineri, 6 Aprilie 2007, in aberaţii. Bookmark the permalink. 3 comentarii.

  1. Initial am zis ca nu sunt deloc de acord cu ce ai scris tu la inceput, dar privind mai cu atentie… nu suntem de acord cu Cameron si nici nu ar trebui bagat in seama, dar unii vor fi de acord si astfel se creeaza doua tabere diametral opuse, nu prea vad neutralitate in chestiunea aceasta (interesant, nu? desi orice razboi va avea Elvetia lui) Dar sunt foarte de acord ca Isus a murit si a inviat, e vorba de pasarea Phoenix la urma urmei, nu? As zice ca asta e ideea. Isus a obosit de atata vreme, e normal sa nu mai fie credibil😀 Zborul, zborul… e un vis… don’t rest in slumber, the dream is real🙂

  1. Pingback: Răspund unora (2) « Blogul minunatului creier leşinat

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: