Perfecţionismul


O să citez din cartea Creativitatea, descătuşarea forţelor interioare, transcrisă după numeroasele conferinţe susţinute de Osho.

Era odată un mare sculptor, un artist desăvârşit. Arta lui era atât de formidabilă, încât atunci când făcea statuia era greu de spus care e omul şi care e statuia. Statuia semăna perfect cu omul, era la fel de vie. Un astrolog i-a spus că i se apropie moartea, că o să moară curând. Bineînţeles că sculptorului i s-a făcut foarte frică şi, aşa cum vrea fiecare om să evite moartea, a vrut şi el s-o evite. S-a gândit, a meditat şi a găsit o soluţie. A făcut nişte statui reprezentându-l pe el însuşi, unsprezece la număr, şi când Îngerul Morţii a bătut la uşă şi a intrat, el stătea ascuns printre statui, ţinându-şi răsuflarea.

Îngerului Morţii nu i-a venit să-şi creadă ochilor. Niciodată nu i se mai întâmplase aşa ceva – doisprezece oameni absolut identici! Se ştia că Dumnezeu nu creează niciodată două persoane la fel; el creează numai unicate. El nu e adeptul rutinei, nu e ca o linie de asamblare. El e categoric împotriva copiilor la indigo, el creează numai originale. Ce se întâmplase? Douăsprezece persoane absolut identice? Şi el pe care s-o ia? Trebuia să ia numai una. Îngerul Morţii nu se putea hotârî. Nedumerit, frământat, nervos, s-a întors la Dumnezeu şi l-a întrebat: „Ce-ai făcut? Există douăsprezece persoane exact la fel, iar eu trebuie să aleg numai una. Cum să aleg?”

Dumnezeu a râs. L-a chemat aproape pe Îngerul Morţii şi i-a şoptit formula la ureche, secretul prin care să descopere persoana adevărată. I-a dat un cod secret şi i-a spus: „Du-te şi rosteşte asta în camera aia în care acel sculptor stă ascuns printre statuile lui.”

Îngerul Morţii a întrebat: „O să meargă?”

Dumnezeu i-a răspuns: „Fii fără grijă. Fă cum ţi-am spus.”

Îngerul Morţii a plecat foarte îndoit că formula o să aibă efect, dar nu putea să nu se supună ordinului lui Dumnezeu. A intrat în cameră, s-a uitat în jur şi, fără să se adreseze cuiva anume, a spus: „Domnule, totul e perfect, în afară de un lucru. Te-ai descurcat foarte bine, dar ai scăpat din vedere un aspect. Există o greşeală.”

Sculptorul a uitat de tot că se ascundea. A sărit, întrebând: „Ce greşeală?” Îngerul Morţii a râs şi a spus: „Te-am prins! Asta e singura greşeală: nu poţi să uiţi de tine. Haide, urmează-mă!”

Aş mai scrie, dar prefer să mă rezum la un lucru: a uita de tine însuţi înseamnă mult mai mult decât o simplă uitare. Înseamnă totul şi nimic, a crea totul din nimic şi nimicul din tot. A crea totul din nimic poate fi creativ, dar a crea nimicul din tot înseamnă a fi tehnicist…🙂 S-ar putea să (tran)scriu mai multe pe marginea subiectului creativitate.

About eXstatic

Aşa cum sunt, mereu în căutarea necunoscutului. Leşinat şi activ, în acelaşi timp. Paradoxal (sau nu), sunt eu însumi.

Posted on sâmbătă, 5 Mai 2007, in diverse, eXtaz. Bookmark the permalink. 4 comentarii.

  1. „creativitate”
    chiar te rog!

  2. @ Denisa: Dacă găsesc timp, sigur mai redau din carte, pe aceeaşi temă, dar e cam mult… Va trebui să fac un rezumat, dar mă tem că s-ar înţelege altceva şi… tot tre’ să citez…

    @ Adela: Da, am terminat de citit cartea.🙂

  3. Ok, cand vei gasi timp!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: