Chestii


În primul rând, nu credeam că o să revin la programul de noapte. E bine şi nu prea… E bine, pentru că e linişte şi pot să-mi desfăşor gândurile în linişte, sunt mai productiv când e destul spaţiu intim în jur, fără întreruperi, fără zgomote… Paradis nocturn… Nu e bine, fiindcă apa din timpul nopţii e groaznică… şi când mi-e sete, trebuie să mă abţin.😐 Asta e…

În altă ordine de idei, în timp ce un prieten mi se plângea că e insomniac şi că şi-a dat seama că n-o să mai meargă la cursul pe care-l avea dimineaţă, mai ales că e plictisitor şi ştie că-l va lua somnul, dacă va continua aşa, bla bla… Uite că tocmai chestia asta mi-a adus aminte de o altă discuţie, cu o prietenă de-a mea, care îmi spunea că nu ştia cât era de atrasă de fizică până nu a studiat-o ea însăşi după liceu… Aşa şi eu, numai că îmi plăcea şi biologia (la care am dat BAC şi încă o ţin minte, dar am cam uitat din ea, din lipsă de exerciţiu) în timpul şcolii. Că tot vorbeam de cunoaştere… Respectaţi-i pe cei care ştiu chimie, chiar dacă vi se pare o materie naşpa. De ce zic asta? Fiindcă, dacă se apucă să prindă ciudă pe voi, s-ar putea să se apuce de fabricat bombe. Alţii, mai norocoşi, se pot angaja în industria cosmeticelor, detergenţilor şi a altor chestii care fac parte din viaţa noastră cotidiană, chiar fără să ne dăm seama. Inclusiv benzina o avem cu ajutorul chimiştilor de la rafinării (nu sunt sigur, dar pot să fac pariu). Se găsesc instrucţiuni de făcut bombe pe Internet, dar numai cei care se pricep la chimie le pot înţelege. Totuşi, numai un chimist nebun sau disperat s-ar apuca să facă aşa ceva. Ca să nu se ajungă la tragedii, v-am zis mai sus: respectaţi chimiştii… Şi fizicienii ar trebui respectaţi. Ei te pot „ajuta” să-ţi pierzi capul în mai puţin de o secundă, chiar la propriu. E de ajuns un instrument suficient de lat, de dens şi de uşor (atât ca greutate, cât şi ca manevrabilitate). Sau un arc combinat cu un instrument asemănător celui descris mai sus. Tot ei sunt cei care dau soluţii fabricanţilor pentru diferite chestii. Aţi văzut vreodată la Discovery cum se fac şuruburile? A fost plictisitor de urmărit, ce-i drept, mai ales că şuruburile nu prea trezesc interes. Dar dacă eşti atent, observi că fără ele nu ar mai exista maşini, nu ar mai merge lucrurile făcute din combinaţii de fiare grele… Pur şi simplu, ele sunt analogiile unor rotiţe de ceasornic, fără de care ar fi zadarnică existenţa acestora… Ceasornicarii sunt un fel de fizicieni fără de care niciodată n-am şti ora exactă… Fizicienii timpului, dacă vrei.🙂 Aşadar, dacă sunteţi la liceu şi vedeţi că aveţi un coleg cu preocupări evidente spre alte sfere de interes decât ale voastre (în special cele ştiinţifice), nu e deloc indicat să-l luaţi peste picior pentru asta. Poate o să râdeţi că scriu aşa, dar o să vedeţi mai târziu… Timpul le aranjează pe toate… De fapt, cineva sfătuia liceenii: Respectaţi tocilarii, veţi ajunge să lucraţi pentru ei. Dovada: Bill Gates.😆 Asta a fost tare! Fiţi atenţi, deci…

Ştiţi vorba aceea, după faptă şi răsplată? Sau ce ţie nu-ţi place altuia nu-i face? Dacă nu înţelegeţi nimic, pierderea voastră. Pe bune… Rebelii fără cauză pierd cel mai uşor, vă spun nu din experienţă, ci din observaţie. De multe ori, observaţiile sunt chiar obiective, fiindcă poţi vedea atât partea pozitivă, cât şi negativă a unei situaţii. În schimb, experienţa nu garantează obiectivitate, dar subiectivitate găsim aici din plin. Când cineva spune că aşa e, fiindcă o ştie din experienţă, sunt cam reticent… E adevărat că se spune că înveţi din propriile greşeli, dar mai înţelept înveţi din greşelile altora. Numai despre proşti se spune că nu învaţă nici din propriile lor greşeli. Aşa, ziceam că rebelii fără cauză pierd. Dar cei cu cauză? Ăştia da, au mai multe şanse de câştig. Ăştia devin faimoşi. Fiindcă ei cred că există un sistem greşit şi vor să atragă atenţia asupra acestuia. Acţiunea de a atrage atenţia cuiva asupra unor greşeli dintr-un sistem poate fi făcută în câteva feluri: poţi să nu te mai supui acelor reguli pe care le consideri greşite (cu condiţia să nu fie doar de dragul de a fi Gică contra), poţi să strigi sus şi tare că acolo e greşit, că dincolo e greşit, poţi să fii elegant şi să zici că uite, se poate şi mai bine aşa şi pe dincolo, fără să urmezi respectivele reguli (deci într-un mod mai paşnic ca în primele, ba chiar constructiv, propunând soluţii). Cei mai creativi pot să găsească şi alte feluri de a-şi exprima nemulţumirile.

Am început cu o discuţie care mi-a adus aminte de o chestie… Aşa… Chestia era că ceea ce învăţăm la şcoală ni se pare plictisitor, dar uite că în realitate profii nu ştiu cum să-şi facă materiile atrăgătoare, li se pare că simpla predare ajută… Mare greşeală! Când ceva e obligatoriu, îl asociem în mod automat cu ceva neplăcut… Totul e o chestie de perspectivă. Pentru unii oameni, un cuvânt poate să aibă cu totul alte conotaţii decât pentru ceilalţi (poate din cauză că nu se consultă prea des dicţionarul). Am observat că o persoană care trăieşte mai mult în lumea viselor poate să pară plictisitoare la prima vedere, dar dacă stai de vorbă cu acea persoană, realizezi că ştie mult mai multe decât lasă impresia… Pare plictisitoare fiindcă este introvertită, cum s-ar zice, dar are o lume interioară foarte bogată, datorită unei imaginaţii foarte dezvoltate. De altfel, de ce să se obosească pentru exterior, când poate să vadă minunăţii mai mari şi mai frumoase? Deseori aceste persoane văd lumea cu totul diferit faţă de restul oamenilor, fiindcă ei înţeleg chestii care altora le scapă. De exemplu, când mă uit la bulele de aer din apa abia revărsată în pahar, în mintea mea se măresc, văd acolo zâne care de-abia aşteaptă să vadă lumea cea mare în care vor intra, căci bulele acelea se ridică spre suprafaţă şi dispar ajunse acolo… Asta mi-a dat inspiraţia de a-mi închipui că mult-visatele călătorii în timp pot avea loc în acele bule de aer, dar în cercuri, căci le văd rotindu-se. Pentru a călători în timp, e nevoie de o maşină care să se învârtă centrifug şi în cerc cu viteza luminii, cel mai probabil în formă sferică. O să ziceţi că e după filmul Contact, dar nu m-am gândit deloc la film când făceam acele legături. Pur şi simplu, am fost uimit de similaritatea dintre film şi imaginaţia mea. Oricum, sunt un creier leşinat, cine să verifice veridicitatea vorbelor mele?🙂

Să vă mai spun o chestie: când îi faceţi proşti pe ceilalţi, de fapt cine e prost? Şi ultima chestie pe ziua de azi: contează atât de mult să fii deşteptul deştepţilor? Eu zic că înţelepciunea e mai importantă…

About eXstatic

Aşa cum sunt, mereu în căutarea necunoscutului. Leşinat şi activ, în acelaşi timp. Paradoxal (sau nu), sunt eu însumi.

Posted on miercuri, 9 Mai 2007, in aberaţii, contra. Bookmark the permalink. 2 comentarii.

  1. Ciudat, ciudat, si mie imi place sa urmaresc procesele tehnologice, apropo de suruburi si Discovery. Culmea e ca sunt „pentru” stiintele umaniste, iar cele „reale” nu m-au atras deloc.

  2. Eu nu sunt pentru nimic. Am înţeles că, dacă te identifici prea mult cu ceva sau cineva, rişti să intri într-o capcană mai urâtă decât aparenţele…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: