Scrisul meu din trecut


Mai precis, din 27.10.2004, notată pe caietul de istorie. Nu o să reproduc vreo lecţie fiindcă nu eram atent mai deloc la oră, ci gânduri de-ale mele…

***

Încurcătură

Doamna profesoară de istorie a spus un cuvânt pe care nu l-am înţeles prea bine, dar cred că a spus sultanat (putea să spună sultan), care mă duce cu gândul la Brunei, ţara cu cel mai bogat sultan din lume (mai bine zis, conducător). Brunei se află în Sud-Vestul Asiei şi numără 245.000 de locuitori. Acolo se găseşte adevăratul Paradis: nativii beneficiază de gratuităţi în clinici şi la stomatologi, în schimb turiştii sunt taxaţi; în acest fel, viaţa e frumoasă şi datorită priveliştii şi mâncărurilor exotice. Nu e de mirare, deci, dacă ai de gând să te duci acolo, să fii întâmpinat cu un zâmbet sincer, plus că standardul de viaţă e asemănător cu al Americii. Ce-ar vrea mai mult de-atât? Sultanul are 40 de miliarde de euro, iar în timpul domniei sale a avut performanţa de a cheltui 10 miliarde… Normal (pentru unii), că i-a moştenit şi nu mai ştie ce să facă cu ei… Dar nu e aşa, a făcut nişte investiţii care astăzi s-au dovedit a fi foarte valoroase.

Am aflat cine a fost regele Ungariei în 1324: Carol Robert de Anjou… Îmi place numele, mai ales că este Carol unisex… Unii ar crede că unisex înseamnă pentru un sex, de fapt înseamnă pentru ambele sexe. Bine că există îndreptare…

La tablă scrie: 9-12 nov. 1330 – Posada – Cronica pictată de la Viena. Îmi amintesc că am citit despre asta în clasa a IV-a sau mai târziu. Mama îmi spunea că a avut un profesor de istorie care a povestit atât de frumos bătălia de la Posada, încât i-a rămas întipărită în minte pentru totdeauna. Ţin minte şi eu, dar unele detalii am uitat. Erau două tabere: una alb-roşie şi alta negru-gri. Cea alb-roşie a intrat într-un fel de ambuscadă, într-un defileu, pe un drum mărginit de pereţii înalţi ai muntelui în care se găseau; numai că echipa negru-gri a apărut pe neaşteptate, deasupra stâncilor, având pietre în mâini. Au început să arunce cu ele, au avut loc căderi masive de bolovani până au murit toţi alb-roşii. Învingătorii au sărbătorit şi aşa a apărut cronica pictată, în care-mi dădea de înţeles că erau mai multe desene, numai că în manualul de atunci era doar unul, pe care l-am reţinut. Culorile, poziţiile şi formele ştiu de la desenul acela, iar povestea în general a fost scrisă (mai sec) şi povestită de mama (mai frumos).

Mi-ar plăcea să spun mai multe, dar… ora se termină.

***

Sper că o să am inspiraţie cât de curând.

About eXstatic

Aşa cum sunt, mereu în căutarea necunoscutului. Leşinat şi activ, în acelaşi timp. Paradoxal (sau nu), sunt eu însumi.

Posted on Duminică, 13 Mai 2007, in amintiri. Bookmark the permalink. Lasă un comentariu.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: