Ignoranţa…


… este o binecuvântare sau nu. Fiindcă sunt într-o dispoziţie mai ciudată, s-ar putea să nu-mi iasă postul de azi… Risc, dar sper să câştig (stima de sine, nu traficul).

Cum văd eu ignoranţa? Este o stare de necunoaştere a lucrurilor, e ceva diferit de prostie. Prostia este când nu înţelegi nimic din ce ţi se spune, şi aşa poţi să rămâi ignorant. Dar dacă eşti deştept, inteligent, te vindeci mai uşor de ignoranţă, adică de necunoaştere. Deci omul lipsit de cultură generală poate fi cataloghat drept ignorant, dar nu neapărat şi prost. IQ-ul are mai multe valenţe decât credem, nu doar bagajul de cunoştinţe. Sunt situaţii în care ignoranţa este binecuvântată şi situaţii în care nu-i aşa.

O să vă spun o poveste în care ignoranţa este binecuvântată:

A fost odată un grup de broscuţe care voiau să se ia la întrecere. Ţelul lor era să ajungă în vârful unui turn foarte înalt. Se adunaseră deja mulţi spectatori, pentru a urmări cursa şi pentru a le încuraja pe broscuţe. Cursa urma să înceapă… Totuşi, dintre spectatori nu credea nici unul că vreuna din broscuţe va reuşi să ajungă în vârful turnului. Tot ce se auzea era exclamaţii de genul:

– Oh, ce obositor! Nu vor reuşi niciodată să ajungă sus!

sau:

– Nici nu au cum să reuşească, turnul este mult prea înalt!

Broscuţele începuseră să abandoneze… Cu excepţia uneia singure, care se căţăra vioaie mai departe. Spectatorii continuau să strige:

– E mult prea obositor! Nu va putea nimeni să ajungă sus!

Tot mai multe broscuţe se resemnau şi abandonau… Doar una singură se căţăra consecvent mai departe… Nu voia cu nici un chip să abandoneze. În final, renunţaseră toate, cu excepţia acelei broscuţe care, cu o imensă ambiţie şi rezistenţă, a reuşit să ajungă singură în vârful turnului! După aceea, toate celelalte broscuţe şi toţi spectatorii au vrut să afle cum a reuşit broscuţa să ajungă totuşi în vârf, după ce toate celelalte se văzuseră nevoite să abandoneze cursa. După ce broscuţa a coborât, unul dintre spectatori se duse la ea s-o întrebe cum de a reuşit să facă un efort atât de mare şi să ajungă în vârful turnului. Aşa se află că broscuţa învingătoare era surdă.

De ce este ignoranţa binecuvântată în acest caz? Fiindcă broscuţa aceea nu cunoştea prejudecăţile celorlalţi. De ce ignoranţa nu este binecuvântată aici? Fiindcă spectatorii nu au încercat nimic, dar erau ferm convinşi că nu se putea… Ştii, e cât se poate de similar cu o situaţie ca aceasta: nu guşti zahărul, dar zici de el că e sărat… Poţi să zici, totuşi, de zahăr că e dulce fără să-l fi gustat, numai fiindcă ştii de la alţii că e dulce, nu şi din experienţă proprie. E şi asta o formă, la scară mai mică, de ignoranţă. Dacă vă plac poveştile, mai spun una, legată de ignoranţă şi prejudecăţi…

Un grup de oameni de ştiinţă au pus într-o cuşcă cinci maimuţe şi în mijlocul cuştii o scară, iar deasupra scării o legătură de banane. Când o maimuţă se urca pe scară să ia banane, oamenii de ştiinţă aruncau o găleată cu apa rece pe celelalte rămase jos. După ceva timp, când o maimuţă încerca să urce scările, celelalte nu o lăsau să urce. După mai mult timp, nici o maimuţă nu se mai suia pe scară, în ciuda tentaţiei bananelor.

Atunci, oamenii de ştiinţă au înlocuit o maimuţă. Primul lucru pe care l-a făcut aceasta a fost să se urce pe scară, dar a fost trasă înapoi şi bătută de celelalte. După câteva bătăi, nici un membru al noului grup nu se mai urca pe scară. A fost înlocuită o a doua maimuţă şi s-a întâmplat acelaşi lucru. Prima maimuţă înlocuitoare a participat cu entuziasm la baterea novicelui. Un al treilea a fost schimbat şi lucrurile s-au repetat. A patra şi a cincea au fost schimbate.

În final, oamenii de ştiinţă au rămas cu cinci maimuţe care, deşi nu primiseră niciodată o baie de apă rece, continuau să lovească maimuţele care încercau să ajungă la banane. Dacă ar fi fost posibil ca maimuţele să fie întrebate de ce îi băteau pe cei care încercau să se caţere pe scară, răspunsul ar fi fost în genul: Nu ştim. Lucrurile au fost întotdeauna aşa aici

Sună cunoscut, nu-i aşa? Cam acelaşi lucru s-a întâmplat şi în lumea religioasă… Oamenii au fost pedepsiţi în trecut de către zei falşi pentru diverse „păcate”, însă totul e o mare înscenare, ca să zic aşa… Noi, oamenii, am fost maimuţele acelor zei… Nu am fost creaţi de ei, ci de un Dumnezeu pur energetic… Să-l reprezinţi pe Dumnezeu fie grafic, vizual, cum o fi, poate fi oarecum profanator, păgânist… fiindcă nu este deloc în forma în care îşi închipuie majoritatea oamenilor: un bătrân care şade pe un tron, în cer, uitându-se de sus la fiinţele pământeşti (acum puneţi acest tablou sub semnul roşu al cercului traversat de o linie diagonală pentru negaţie sau, mai bine, înlocuiţi-l cu ceea ce credeţi că înseamnă energie pură, care este peste şi în tot)… Este păgânistă forma fiindcă aşa procedau şi anticii cu zeii lor, îi reprezentau prin toate formele de artă, noi suntem cu icoanele, care sunt tot o formă de artă… Este o nevoie şi o curiozitate foarte mari să ştii cui te închini… Da, anticii s-au închinat la zeii lor, creştinii se închină unui zeu… Trecerea de la politeism la monoteism n-a fost prea grea, având în vedere că li s-a spus că Dumnezeul creştin e mai puternic decât toţi zeii păgâni la un loc… Evident, cine n-ar vrea să fie protejat de cel mai puternic zeu? Eu zic că există Dumnezeu, dar nu aşa cum ni-l arată biserica, plin de afecte omeneşti… fiindcă nu este uman…

Aşa cum zicea Albert Einstein: E mult mai uşoară dezintegrarea unui atom decât a unei prejudecăţi.

Legile care sunt scrise în Biblie au fost făcute în alte timpuri, pentru situaţii cu totul diferite de cele din prezent… Să ne întoarcem la povestea cu maimuţele. Să presupunem că una din maimuţe se trezeşte în toiul nopţii şi, cumva, reuşeşte să ia o banană şi s-o mănânce fără să păţească nimeni nimic. După aceea, se duce la culcare, cu oarecare sentimente de vinovăţie, dar şi de plăcere. Aşa şi noi, oamenii… Ne place să ne înfruptăm din fructul interzis, n-ar trebui să fie ceva rău în asta… Dar pedepsele au aranjat să pară astfel… Am fost pedepsiţi, dar nu se mai întâmplă asta, însă nu ne dăm seama de acest lucru… Şi astfel trăieşte marea şi greaua ignoranţă peste noi, facem lucruri fără să ştim exact de ce le facem… şi ne face să ne simţim vinovaţi fără nici un rost… La începuturi avea rost acel sentiment, dar azi nu. Bine, recunosc că depinde şi de oameni, că unii au nevoie de aşa ceva, pentru a fi mai conştienţi de suferinţele ce le pot provoca celorlalţi, însă prin acţiunile lor directe, nu indirecte… Dacă maimuţa voia să ia o banană şi celelalte erau udate, asta se cheamă că, indirect şi în experiment, temerarul provoca suferinţă semenilor săi, fără voia sa… Prin urmare, nu ar trebui să se simtă vinovat… însă semenii lui au aranjat astfel… da, prin pedepse fizice… Inchiziţia a făcut-o mai dihai, prin rug… Îndrăzneai să fii diferit şi imediat erai acolo, dacă erai descoperit… De-asta oamenii de azi încă îşi păstrează spiritul de turmă, în special în societăţile în care intoleranţa (religioasă sau de oricare altă natură) este destul de mare…  Oare când or să-şi dea seama oamenii că Biblia, ca valoare, nu trece de un simplu document istoric? Numai învăţăturile lui Iisus le consider valabile, dar cred că au fost prost înţelese şi prost aplicate, poate de-asta avem de-a face cu atâtea efecte negative, plus că acele învăţături vin chiar în contradicţie cu o parte (cred că mare) din Biblie… O parte din vina neînţelegerii o au şi cei care au modificat Biblia de-a lungul timpului… Dar chiar, dacă Biblia era Cartea Cărţilor, de ce era modificată? Eu cred că din cauză că avea nişte adevăruri ce nu conveneau unora unşi cu toate alifiile supravieţuirii materiale… Precum Constantin, aş zice… Şi atunci, de ce lumea se ia după Biblie? Strămoşii: Ţineţi-vă de ea, că aşa am făcut întotdeauna. Şi faptul că aţi făcut întotdeauna o anumită chestie nu garantează că acea chestie e 100% corectă… Totuşi, schimbări au avut loc: nu se mai aplică pedepse ca pe vremea Inchiziţiei, nu se mai aplică pedepse precum cele propuse în Biblie… Pedepsele în sine nu ajută la nimic… Poate doar să bage frica în oasele nelegiuiţilor (vezi Ţepeş)… Chiar şi aşa, tot e o formă violentă de a păstra ordinea într-un haos sălbatic… Observaţi, totuşi, că haosul nu e violent… noi îl facem astfel, reacţionând urât la el…

Eu mă gândeam acum câteva minute că „zeii” (mai ţineţi minte postul?) au venit după ce oamenii au apărut în „fază incipientă” şi s-au pus să ne cizeleze… Precum nişte diamante brute, care îşi pierd valoarea din cauza prelucrării… Noi am pierdut destul de multe, precum libertatea de a gândi fără prejudecăţi şi o parte din bagajul genetic, care ne-ar putea „explica” evoluţia speciei umane… Noi ar trebui să fim liberi, dar cu răspunderea pe care ne-o asumăm odată cu libertatea. E de ştiut că, pe lângă drepturi, avem şi obligaţii… Iar prima obligaţie a unui liber e să nu încalce niciodată libertatea altui om… E o chestie mai mult de responsabilitate, nu de obligaţie faţă de cineva sau ceva anume… E răspunderea a ceea ce faci (deci a faptelor tale), atât faţă de tine însuţi, cât şi de cel cu care interacţionezi, într-un fel sau altul. Dacă nu-ţi asumi această responsabilitate, eşti o maimuţă. Totuşi, există şi destin, dar acest lucru îl voi monologa altă dată.

Aş mai spune, dar tare mă tem că o să iau panta despicatului firului în 16… Şi sper că n-am scris aici în van… Dacă am greşit undeva (în afară de faptul că am aberat cam exagerat, cum am sesizat şi eu), puteţi să mă atenţionaţi. Aşa cum Băsescu a condamnat regimul comunist, eu condamn bigotismul şi ignoranţa.

About eXstatic

Aşa cum sunt, mereu în căutarea necunoscutului. Leşinat şi activ, în acelaşi timp. Paradoxal (sau nu), sunt eu însumi.

Posted on luni, 14 Mai 2007, in aberaţii, contra. Bookmark the permalink. 7 comentarii.

  1. Tu chiar stii sa gandesti, imi place mult. As vrea sa iti recomand o carte, apropo de ce spuneai despre religie… „Evanghelia dupa Iisus Christos” de Jose Saramago. S-ar putea sa iti placa, simt in tine un umanist.

  2. Hm… deja am două cărţi în aşteptare. „Teodosie cel Mic”, de Răzvan Rădulescu, „Cartea Fericirii”, de Nina Berberova… şi acum asta… Nu ştiu cum o să fac rost de ele… Oricum, dacă sunt optimist, se rezolvă.😀 E verificat!

  3. foarte adevarat, sunt f putini oameni care isi mai dau seama de starea de fapt, bvo

  4. interesant ,….

    Illusion and Reality (subtitrare în lb. Română) –

    http://video.google.com/videoplay?docid=7239169544268439911

  5. „Adevarata intelepciune inseamna sa-ti recunosti propria ignoranta”!
    SOCRATE

    „As da tot ce stiu, pentru jumatate din ce ignor”!
    DESCARTES

  1. Pingback: Astăzi « Blogul minunatului creier leşinat

  2. Pingback: Ignoranta « Blue Mandala

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: