A crede sau a nu crede


Ştii cum îmi imaginez viaţa? Ca un dans plin de slalomuri, fiindcă trebuie să faci nişte paşi eleganţi ca să fii bine văzut şi fiindcă trebuie să depistezi din timp obstacole dacă nu vrei să treci prin experienţe dureroase… Deci, ca să mergem mai departe, trebuie să facem slalom printre obstacole cu paşi cât mai vioi, paşi de dans plin de viaţă… că de-aia e viaţă, s-o trăim ca lumea! Ştii cum e la schi? Faci slalom printre steguleţele acelea, ca să nu te împiedici de ele. Noi, prin viaţă, mergem tot timpul înainte.

În sfârşit, am găsit cum să scriu mai simplu şi mai clar legat de destin şi liber arbitru, dar… am impresia că n-o să fie nimic nou, că şi alţii au încercat acelaşi lucru şi, până la urmă, ce-au obţinut? Doar frânturi de adevăr… Eu nu vreau să dau frânturi de adevăr, iar dacă aş încerca să-l arăt în toată splendoarea, mi-ar lua ore întregi să-l scriu… Şi, până la urmă, cum îmi imaginez eu adevărul? Ca pe un mare cub, la care vezi doar două părţi din el, fiindcă suntem obişnuiţi cu noţiunile de „bine” şi „rău”… Acelea sunt doar două feţe limitate ale unei întregi diversităţi pe care încercăm s-o limităm cu aceste cuvinte-cheie… Şi astfel am pierdut multe nuanţe… Dar putem recupera… Putem să mai mişcăm un pic cubul şi vedem trei feţe. Cea de-a treia se vrea a fi „neutralitatea”, dar durează prea puţin să ne focalizăm pe ea, fiindcă nu avem destul de multă putere de concentrare la aceasta… Şi revenim la comodele două feţe… Cea de-a treia faţă ne arată griul acolo unde e cazul, ne arată că mai e ceva… Şi iar riscăm să credem că asta e tot… Vedem alba, neagra şi griul… Asta e tot, nu? Dacă e un cub, n-are cum să fie tot, dacă vedem doar trei feţe… Parcă ţin teoria chibritului, dar asta e… Cum putem vedea şi restul? Fiind atenţi la context! Acela dă culorile (albul şi negrul sunt non-culori). Închipuiţi-vă că adevărul este precum cubul Kubrick un cub, pe care trebuie să-l învârţi şi să tot învârţi până se face o culoare pe o latură, o altă culoare pe altă latură şi aşa mai departe. Trebuie să vezi cât mai multe nuanţe, iar acestea sunt date de context. Ia gândiţi-vă la un tablou. Apoi gândiţi-vă la un detaliu din acesta şi încercaţi să-l imaginaţi scos de-acolo. Ar avea acest detaliu vreun înţeles fără ansamblul din care deunăzi făcea parte? Cred şi eu că nu… Deci contextul face totul! Clar! Dar unde vreau să ajung?

O să dau un exemplu.

De multe ori, când păţesc ceva grav, oamenii simpli se gândesc la blesteme… De unde a apărut această credinţă nu ştiu şi nici nu voi comenta, dar se pare că ei au dreptate pe jumătate. Da, unele întâmplări nefericite sunt mai degrabă nişte efecte ale unor cauze nocive, şi anume gândurile şi sentimentele negative. Un adevărat blestem se obţine chiar datorită energiei ce însumează (în sens gestaltic, desigur) respectivele gânduri şi sentimente. O adevărată binecuvântare apare din însumarea energiilor şi sentimentelor pozitive. Acum ghiciţi ce sursă este suficient de puternică pentru a avea efect un blestem sau o binecuvântare. Este una şi aceeaşi cu „ţinta”. Nu v-aţi prins? Unii dintre voi s-ar putea să ştie deja despre ce vorbesc, aşa că puteţi s-o luaţi ca pe o lectură uşoară.🙂 Pentru cei care nu s-au prins, este vorba de faptul că ceea ce doreşti altuia ţi se întoarce, într-o formă sau alta. Aşadar, să nu ne mirăm că oamenii care gândesc negativ despre alţi oameni sfârşesc în chinuri groaznice… tocmai fiindcă s-au complăcut multă vreme într-o energie negativă… Ştiţi vorba Ce ţie nu-ţi place, altuia nu-i face. În ziua de azi, uităm cam des să aplicăm măcar un proverb pe zi, să vedem cum funcţionează în contextul cotidian al zilelor prezente… Uite că acel proverb e valabil şi pentru gânduri… Circulă un fel de vignetă (nu ştiu precis dacă aşa se numeşte), care sună cam aşa:

Fii atent la gândurile tale, căci vor fi vorbe.
Fii atent la vorbele tale, căci vor fi fapte.
Fii atent la faptele tale, căci vor fi obiceiuri.
Fii atent la obiceiurile tale, căci vor fi destinul.

Gânduri bune -> vorbe bune -> fapte bune -> obiceiuri bune -> destin bun.

Simplu, nu? Înlocuiţi cuvântul „bun” cu oricare altul şi veţi obţine mai multe nuanţe. Bine, dar acea înlocuire să aibă o anumită monotonie, adică să nu se spună ceva în genul „gânduri tari -> vorbe moi”, căci aşa lucrurile nu prea au sens… Parcă dintr-o dată lucrurile capătă sens, nu-i aşa? Iată liberul arbitru: ai libertatea de a-ţi alege propriile gânduri, căci ele sunt energia care te ajută în această lume… Dar odată asumată această libertate, îţi asumi până la capăt consecinţele propriilor tale alegeri, deci vei avea un destin pe măsura a ceea ce ai făcut în prezent… Acum îţi apare ca şi cum te-ai închide singur în propriile tale opţiuni? Da şi nu… Adică poţi să decizi, dar să perseverezi, dacă vrei să se împlinească un anumit lucru. Şi blestemele îşi fac efectele chiar din perseverenţă… Cum? Păi, să vă povestesc o chestie.

Era o familie de la ţară, care îşi dorea cu disperare un copil, femeia deja pierduse două sarcini şi se vede că erau disperaţi nevoie mare. Până la urmă, la a treia sarcină s-a născut primul copil, o fată plăpândă. Erau bucuroşi, erau precauţi, cu toate acestea… Când avea fetiţa vreo 7 ani, a murit într-un accident stupid. Culmea, au venit ziarişti la familia îndurerată, dar bunicii fetiţei nu i-a convenit toată situaţia creată şi a început să-i blesteme… Deci aţi citit bine, bătrânica se ţinea de blestemăţii… (să mă scuzaţi dacă găsiţi deranjantă repetiţia unor cuvinte) Până la urmă, bătrâna a acţionat ca o piază rea pentru familia ei, atrăgând ghinioane prin gândirea ei pesimist-sadică… Da, e o dovadă de sadism să doreşti răul altora şi o dovadă de pesimism să crezi că toţi străinii au ceva cu tine… Se vede că are ceva la cap, dar bănuiesc că nu mai e nevoie să comentez… Ar trebui să informăm oamenii aşa-zis simpli, cu o gândire de te ia fiorii Evului Mediu, astfel încât să vadă cum şi unde au greşit toată viaţa lor… Păi, când judeci pe cineva, normal că eşti judecat de alte 10 persoane… Cu toate acestea, parcă nu se merită… Dacă nu vrem noi să fim cei judecaţi, trebuie să ne abţinem la a-i informa, altfel ar crede că-i judecăm? Există vreo soluţie? Nu ştiu, mă mai gândesc la asta, oricum am divagat cam mult…

Ziceam şi de fermierul fericit, care-şi binecuvânta viaţa şi tot avea el în fiecare moment al zilei. Ei bine, cred că-i de prisos să zic că el e modelul de Om… Nu trebuie, însă, să-l copiem, fiindcă ar însemna să pierdem însăşi semnificaţia şi esenţa stării de fericire ca stare firească… şi atunci ar dispărea definitiv… Bine, şi ce legătură are destinul cu asta? Păi, ce ziceam mai sus? Gânduri fericite -> … -> destin fericit… Dar să le menţii măcar câteva ore bune (poţi face pauză, fără a cădea în extrema cealaltă, că se duce totul de râpă), nu aşa, o secundă pe zi; să crezi în ele, nu să fii repetitiv… Cu gânduri şi sentimente de acelaşi fel, la unison, într-o direcţie, da. Ca şi cum ai spune o rugăciune cu tot sufletul, fără a ţine mâinile împreunate, fără a te închina vreunui zeu fals… Rugăciunea o faci în tăcere, ai încredere în puterea gândului, căci Universul e sensibil la gândurile şi sentimentele noastre, nu te fixa tot timpul, e suficient că te-ai gândit în primele ore, în rest ocupă-te de altceva, o să vezi cum merg lucrurile.🙂 Cei care au încercat asta ştiu foarte bine cum e… E verificat!

M-am făcut explicit? Aţi înţeles reţeta? Hai-hai, că viaţa e frumoasă şi prea scurtă să ne stresăm prentru mărunţişuri… şi, apropo, aţi văzut că prea multă muncă omoară…😀 Munca mea e scrisul, nu mă plâng, e tocmai cât trebuie. Îmi place să-mi înşir gândurile aici, a devenit un obicei, iar acest obicei sper să-mi devină destin. Şi încă unul norocos.😉

About eXstatic

Aşa cum sunt, mereu în căutarea necunoscutului. Leşinat şi activ, în acelaşi timp. Paradoxal (sau nu), sunt eu însumi.

Posted on vineri, 18 Mai 2007, in aberaţii. Bookmark the permalink. 3 comentarii.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: