Variante de viitor


Am revenit (să sperăm că postul anterior şi-a pierdut valabilitatea, sunt liber, deocamdată, sper, uăf, îmi pierd coerenţa, îmi trag sufletul). Aceste variante au o oarecare legătură cu viaţa reală. Ieri, când eram între starea de somn şi starea de veghe (în ordinea asta, deci mă trezeam), mi-am imaginat trei dintre cele mai pesimiste/ciudate scenarii ale viitorului meu.

Varianta A: Sunt pe drumuri, cu o singură valiză, fără bani, căutând aiurea o chestie sau alta, poate nu caut nimic. Dorm sub poduri, mă împrietenesc cu unii vagabonzi, umani sau canini. Ne povestim unii altora ce ni s-a întâmplat în trecut, apoi spunem diverse zvonuri de prin oraş auzite. Eu eram doar un martor tăcut, contemplativ. Mă uit la un apus de soare, care îmi aminteşte că ce a fost nu mai este, dar ce va fi merită întâmpinat.

Varianta B: Sunt într-o puşcărie, unde un coleg de celulă îmi confesează istoria vieţii lui. Câteodată chiar îmi spune că mă doreşte şi că mă protejează de derbedeii închisorii, dacă mă dedic lui… Eu tac şi încuviinţez gestic, fiindcă n-am încotro, pentru că nu vreau să mă aleg cu oase rupte de oricui i se năzare că are ceva cu mine. Tac, privesc şi aştept… Eventual, îmi trece prin cap să cer cuiva hârtie şi pix ca să-mi aştern gândurile, dar cine să mi le dea? Dacă sunt adevărate legendele despre gardieni care ar râde de tine (sau chiar te-ar bate) dacă îndrăzneşti să le ceri ceva? Sau, dimpotrivă, o să am chiar norocul porcesc de a blogui din închisoare?

Varianta C: Sunt într-o farmacie, cer pastile şi substanţe de tot felul, de la somnifere la Hexoral (nici nu ştiu la ce foloseşte chestia asta, dar merge), le cumpăr şi merg acasă cu ele. Le amestec pe toate, folosesc toate dozele, le amestec într-un pahar cu apă, mai iau un pahar cu apă, să mai diluez din gustul acela… Şi înghit din primul pahar, repede din al doilea, din nou din primul, repet procedura. Până ameţesc de tot şi mă văd căzut în comă, sperând că voi emigra cu totul în lumea spirituală.

Niciuna dintre variante nu se va împlini, fiindcă (aşa cum v-aţi dat seama) au avut loc în trei flash-uri succesive. Fiindcă eram al naibii de îngrijorat, eram foarte pesimist. Ieri m-am trezit din somn şi zău că nu ştiu la ce oră mă voi culca azi, dar ce am trăit în această „zi” (şi au trecut doar 12 ore de când m-am trezit) m-a făcut să văd lucrurile într-un alt unghi decât cel cu care m-am obişnuit, tocmai ca să-mi dau seama că viaţa îmi dădea o ironie cât postul de mare. Ce am trăit în ultimele ore m-a făcut să renunţ complet la pesimism (acela care priveşte viaţa mea, nu şi a altora) şi la obiceiurile mele. M-a făcut să admit că eram împotmolit, îngustat… Am realizat că am o moştenire de care vreau să scap.

Judecam bătrânii de azi că sunt diferiţi de înţelepţii trecutului. Am văzut că am judecat greşit. Nu erau atât de diferiţi. Chiar mi-au arătat opţiuni care pot fi uşor alese şi care pot duce la rezolvări mai bune şi mai puţin drastice ale unor probleme… Mi-au arătat că viaţa nu se limitează la durere şi disperare, dar are şi partitura frumosului, păcii, calmului. Există omenie, nu numai în măsura în care o vezi, dar şi în măsura în care o oferi altora. Cu cât oferi mai mult, cu atât mai mult primeşti. Un adevăr atât de vechi, atât de cunoscut, şi totuşi niciodată expirat, niciodată pierdut. Este peste tot, trebuie numai ochi să vezi, urechi să ai şi gură să vorbeşti (şi cap, să nu vorbeşti aiurea). Problemele pe care le aveam nu aveau nici o legătură cu ei, însă au intervenit… Au făcut bine sau nu, o să văd asta mai târziu.

Varianta D: Am o slujbă, mă simt bine acolo, toată lumea e mulţumită de mine. Mă gândesc la problemele din trecut ca la o ilustrare a zicalei Tot răul spre bine. Sunt altcineva, dar în sensul bun al cuvântului. Mă uit la un apus de soare, care îmi spune că tot ce a fost a meritat să fie, tot ce va fi merită întâmpinat cu zâmbetul pe buze.

About eXstatic

Aşa cum sunt, mereu în căutarea necunoscutului. Leşinat şi activ, în acelaşi timp. Paradoxal (sau nu), sunt eu însumi.

Posted on miercuri, 23 Mai 2007, in aberaţii. Bookmark the permalink. 7 comentarii.

  1. I’m glad that you are back online.

  2. 🙂 Merci, dar nu ştiu cât de des o să postez, zău… Am o perioadă destul de ciudată… Dar mă voi strădui să vin cu câte ceva.🙂

  3. sper sa se adevereasca varianta D, si sa revii cu poatsri !

  4. @ cota 2000: Te-aş ruga o chestie – să rămâi la acelaşi nume, că altfel zăpăceşti lumea (şi blogul, care m-a întrebat dacă să te aprob sau nu, fiindcă nu te-a recunoscut), din cauza asta nu se ştie cu cine vorbesc, plus că ai uşura procedurile, mulţumesc de înţelegere, Ioana…

  5. Minunat! Deci exista si varianta D, e de tinut minte🙂 Eu acum nu prea am timp de bloguri dupa cum ai vazut, dar te pup muuuuuuult🙂

  6. Cavalerul Tolstoi

    „Ce am trăit în ultimele ore m-a făcut să renunţ complet la pesimism (acela care priveşte viaţa mea, nu şi a altora) şi la obiceiurile mele.”

    Pot şti şi eu despre ce-i vorba? Chiar nu înţeleg cum ai putut lăsa la o parte, în câteva ore, pesimismul şi la metehnele.
    Curios şi interesant.

    Toate cele bune!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: