Ce mi-a plăcut


Acest articol. În special acest citat:

„Eu sint hetero si sint cu iubitul meu de citiva ani. Dar vreau sa ma asigur, inainte sa ma hotarasc sa fac un copil, ca el va creste intr-o societate care nu-l va discrimina pentru orientarea lui sexuala“.

O anonimă. E de acord cineva cu ea? De ce? Dacă nu, de ce nu? Liber la comentarii.

Dacă e prima dată când comentezi aici, vei fi trecut la moderare, după care aprob; dacă nu e prima dată, poţi scrie liniştit/ă, atâta vreme cât câmpurile sunt completate cu aceleaşi date ca prima dată; în acelaşi timp, îmi rezerv dreptul de a şterge comentarii vulgare/necivilizate – adică poţi fi contra, atâta vreme cât nu deraiezi cu înjurături.

S-ar putea să nu comenteze nimeni, dar mai bine aşa.

About eXstatic

Aşa cum sunt, mereu în căutarea necunoscutului. Leşinat şi activ, în acelaşi timp. Paradoxal (sau nu), sunt eu însumi.

Posted on sâmbătă, 9 Iunie 2007, in ştiri. Bookmark the permalink. 8 comentarii.

  1. Libertatea este un dar si un drept in acelasi timp. Daca nu esti liber nu poti fiinta, cum nu poti trai fara aer.

    Libertatea se exercita si in societate si in intimitate, pentru ca omul este si o fiinta sociala si o fiinta sexuala. Si este absolut necesar ca aceasta libertate sa ne fie asigurata tuturor. Fara discriminari.

    Numai asa ne vom putea respecta pentru ceea ce suntem cu adevarat.

  2. are si tanti o grijaaa.. mai degraba sa ii dea o educatie potrivita, sa ii poata oferi confort si alte alea.. Societatea te discrimineaza daca esti sarac, prost, cu handicap..si abea ahaaaaat, tarziu l-ar putea discrimina ca e homo.

  3. @ emocaine: Care educaţie? Cea homofobă? Hai, nu mă înnebuni…

  4. Eu sunt femeie si spun ca deja am discutat acest subiect cu partenerul meu. Amandoi suntem de acord ca orientarea sexuala a copilului nostru – cand il vom avea – va fi treaba lui. De ce? In primul rand, pentru ca nu ma pot abtine sa fiu empatica. Daca persoana potrivita pentru mine era o femeie? Mi-ar fi pus unii eticheta de lesbiana si nu as fi putut trai cum vreau. De ce? Pentru ca unii au o pofta perversa sa se bage sub cearsafurile altora. De ce? Pentru ca nu se pot abtine. Pentru ca vor controlul. Pentru ca le este teama, o teama inculcata de altii, care nici macar nu ii defineste, ci le este „aplicata”. Trebuie sa ne mire? Nu. Trebuie sa fim altfel? Da. De ce? Pentru ca oricand poti ajunge in situatia celuilalt. Remember this. Daca numeri cati negri ai in casa, deja esti rasist. Dar ce te faci daca esti un alb intr-o lume de negri? Just thinking. That’s all.

  5. Cred ca a-ti recunoaste deschis apartenenta la o minoritate sexuala poate sa fie un act de curaj, nu de impudoare, cum cred atatia.
    Si de demnitate, de aceea nici nu cred ca e nevoie de vreo manifestare socanta , ci de o asumare linistita a propriei conditii. Atat.
    Iar de cealalta parte, o acceptare calma si la fel de linistita.

  6. @Exstatic: eu cred ca te-ai ambalat putin pe marginea comentariului lui emocaine. Eu nu vad acolo nici un fel de indemn la educatie homofoba, din contra, e un comment la un nivel neutru, in conditiile in care atunci cand vine vorba de orientarea sexuala a cuiva, reactiile sunt la extreme: ori f de bine ori f de rau…
    In principiu ii dau dreptate, societatea discrimineaza in primul rand ceea ce se vede cu ochiul liber, saracia, aspectul fizic si alte cateva, deja pana la varsta la care cineva e capabil sa constientizeze ce fel de orientare sexuala are, esti discriminat de cateva ori de catre colegi, profesori, prieteni ai parintilor, care mai degraba se uita cum esti imbracat, ce sandvis mananci, ce mobila ai in casa etc etc. Din momentul in care ai constientizat si ai ales mai trece inca destul timp pana iti faci publica optiunea, in timpul asta societatea continua sa discrimineze linistita.
    In copilaria si adolescenta mea, la sfarsitul anilor 80 si inceputul anilor 90 nu mi-aduc aminte sa fii discutat cu parintii mei pe teme sexuale, dar am avut totusi parte de acea „educatie potrivita” datorita careia nu am devenit azi homofoba…
    Si da, cum spunea Maria, e vorba de o asumare linistita, calma a propriului fel de a fi…propriul comportament si felul in care te accepti pe tine in interior, determina si reactiile celorlalti…

  7. Recunosc, m-am pripit… Deh, sunt subiectiv, ca oricine de pe lumea asta.😐

  8. eu sunt de parere ca fiecare are dreptul sa isi traiasca viata asa cum crede de cuviinta. este dreptul nostru al tuturor sa fim noi insine. fie ca suntem hetero, homo, bi sau ca suntem frumosi, urati, inalti, scunzi, cu handicapuri sau cum mai suntem. in fond, cu totii suntem oameni.
    singura chestie care ma deranjeaza este exhibarea ostentativa. nu am absolut nimic cu homosexualii, sunt complet liberi sa fie cum isi doresc, sa iubeasca pe cine vor. insa ma deranjeaza de exemplu gay-festul. mi se pare prea mult, o manifestatie vulgara (uitati-va si la ‘outfit-uri’). nu este nevoie de asa ceva, nici pentru ei si nici pentru ceilalti.
    cand voi avea copii ii voi creste in spiritul tolerantei, pentru ca asta inseamna sa fii om cu adevarat. sa fii capabil sa ii accepti pe ceilalti asa cum sunt, asa cum si tu ai dreptul sa fii cum iti doresti.
    din pacate societatea are o atitudine extremista.. fie este prea toleranta, fie din contra, ii oropseste pe cei care „ies din tipar”. mi se pare absurd si prostesc. in orice trebuie sa existe un echilibru, o armonie.
    peace!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: