Aproape de moarte


Eram pe pervazul ferestrei din camera mea… Stăteam aşezat acolo, cu picioarele în afară… Aveam secrete şi temeri întunecate… Mă întrebam dacă merită să mai trăiesc… Stau la etajul al 5-lea al unui bloc-turn din centrul oraşului (nivelul 8, dacă bagi şi etajele fără lift), de unde poţi muri destul de uşor dacă te arunci… Mă şi vedeam acolo jos, într-o baltă de sânge, lumea uitându-se curioasă, fascinată, îngrozită la cadavrul meu… şi mulţi se vor întreba de ce m-am sinucis…

Auzisem tot felul de lucruri îngrozitoare…

Ăştia ar trebui omorâţi…
Să-i jupoi de vii, nu alta!
Te ard de viu, că altceva nu meriţi!
Cine mai sunt şi perverşii ăştia?
Ha, ha, sunt anormali rău de tot!
Ar trebui bătuţi, să se înveţe minte!

Şi multe altele de acest gen… Acestea sunt replici scoase de diverşi indivizi, aşa-zis morali, care judecă alţi indivizi fără nici o grijă…

Aveam 14 ani când am aflat despre mine însumi că am o orientare diferită de a majorităţii şi 15-16 ani când am luat la cunoştinţă toate răutăţile care vizau oamenii diferiţi… Eram efectiv dărâmat psihic… Mă întrebam ce rost mai are, de clocoteşte atâta ură… Eram cât se poate de conştient de faptul că, mai devreme sau mai târziu, secretul meu avea să se dezvăluie şi atunci voi fi total vulnerabil în faţa oricăror atacuri, căci „oamenii” de la care am auzit frazele acelea urâte erau în stare oricând să le pună în aplicare… Nu aveam nici un sprijin, nu ştiam pe cine pot conta…

Exact când eram mai aproape de moarte, un porumbel alb a venit la mine şi s-a aşezat pe creştetul capului meu… Evident, eram total mirat. Mi-am spus că sigur e un semn. E ca şi cum mi se spunea:

Nu te lăsa, mergi mai departe. Vei avea noroc.

Exact aşa am înţeles eu „mesajul”. Mi-am uitat toate temerile şi am coborât în camera mea. Nu am spus nimănui despre ceea ce mi s-a întâmplat, până acum… Până la urmă, temerile mele s-au adeverit, dar am trecut peste evenimentele neplăcute (bătăi, zvonuri şi alte chestii naşpa) şi am mers mai departe. Încerc să fiu optimist într-o lume negativistă… Mai mare absurditatea, nu-i aşa? Dar tocmai asta poate fi amuzant…

Avem o viaţă de trăit, merită s-o trăim cu bune şi rele… Uneori îmi doresc să mor mai repede… Alteori îmi doresc să trăiesc cât mai intens şi mai rapid… Am nevoie de o nebunie să uit slăbiciunile tuturor, inclusiv ale mele… Nu vreau să trăiesc cu teamă, aşa că merg vrând-nevrând spre necunoscut, spre provocări mai mari… Mi-a luat multă vreme să mă accept pe mine însumi aşa cum sunt…

Încă nu ştiu de ce trăiesc, dar uite că asta fac… Sper doar să pot trăi în linişte, pace şi armonie…

About eXstatic

Aşa cum sunt, mereu în căutarea necunoscutului. Leşinat şi activ, în acelaşi timp. Paradoxal (sau nu), sunt eu însumi.

Posted on Duminică, 17 Iunie 2007, in aberaţii, amintiri. Bookmark the permalink. 3 comentarii.

  1. 🙂 te-ai hotarat pana la urma sa scrii despre tentativa asta?😛 eu ma bucur ca ti-ai revenit si ca incerci sa accepti lumea asta negativista. Ar trebui totusi sa ai mai multa incredere in tine. Nu e tocmai sfarsitul lumii. Sunt lucruri mai catastrofale pe lume decat sa te impiedici de opinii rautacioase.

  2. De ce sa renunti la acest dar pe care l-ai primit, la viata? Poate ca iti va aduce momente minunate, pe care le-ai pierde prosteste, intr-un moment de disperare si de blocaj interior. Asta e valabil pt noi toti!
    Iar tu, tu esti atat de iubit si sunt convinsa ca in viitor vei gasi fericirea aceea coplesitoare la care si tu visezi ca si alti nebuni-visatori, printre care ma numar si eu!
    Tu esti minunat in exact aceasta formula umana in care fiintezi si poti fi nesfarsit de drag tocmai pentru ca esti asa cum esti!

  3. Daca ai ajuns sa-ti doresti pace, liniste si armonie, deja sti care sunt valorile vietii. Un sentiment implinit doar ca existi, il simti mai ales dupa o intalnire cu moartea. Atunci plutesti! Mi-e dor sa ma intalnesc dinou. Sunt obosita de rautatea din jur, de agitatie si de materialul care distruge in masa! Insa sunt fericita ca exist!
    Alunga orice gand de intreruperea acestei existente pe cale fortata! Ceea ce altii nu pot distinge, tu cunosti deja, merita sa afli mai mult, pt fi mai bun!!!!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: