No comment (1)


Era odată o gaşcă de băieţi de cartier care se lăudau că sunt tari, că au ce face, chestii din astea… La un moment dat, m-au apelat cu „poponar” în locul numelui meu, deşi îl cunoşteau. Au trecut la diferite variaţiuni ale acestui cuvânt, când le mergea mintea un pic mai mult. La un alt moment dat, au trecut şi la pumni, că aşa se dădeau cocoşi… În faţă, în burtă, puţină hemoragie internă şi externă, cui îi pasă? După ce s-au plictisit de mine, s-au apucat să facă liceul şi au uitat de ceea ce mi-au făcut. Dar eu nu pot uita aşa uşor… Să nu credeţi că umblu să mă răzbun, aşa că vă spun că, într-o zi, a venit la mine unul din ei (o să-i zic Ovăz, că aşa are părul) să-mi ceară bani. Aţi citit bine, se pare că vedea în mine fraierul perfect… Pentru moment, chiar i-am dat bani… Zicea că o să-mi dea înapoi, aşa că am profitat de ocazie să-l testez dacă într-adevăr se ţine de cuvânt. După ce a trecut ceva vreme, a mai venit să-mi ceară din nou „bănuţi”. L-am întrebat când o să-mi dea banii de data trecută. A zis că mai târziu. I-am răspuns:

– Când o să văd banii înapoi mai târziu, atunci îţi pot da bani data viitoare. Acum nu.

Deci l-am refuzat. A insistat, am ţinut-o pe-a mea şi a plecat. A doua zi, eram amândoi în acelaşi lift, când s-a apropiat de mine şi am simţit cum se lipea corpul lui de al meu şi cum mă pipăia, fără nici o jenă, chiar de faţă cu un prieten de-al lui, necunoscut mie… Eu mă uitam perplex la el şi mă întrebam ce e în mintea lui, era vară şi mă treceau sudorile. Brusc, s-a îndepărtat de mine taman când liftul şi-a terminat drumul şi am răsuflat uşurat. După ce a dispărut din aria mea vizuală, mi-am controlat buzunarele. Îmi lipseau 50.000 de lei vechi (ţineţi seama că nu aveam mai mult de 17 ani). I-am zis în gând: Şmechere… Vedeţi şi singuri că n-am primit nimic înapoi şi nici nu mă gândesc să-i mai dau ceva.

El era şeful găştii… De mai multă vreme nu prea ştiu mare lucru de el, decât că soră-sa îmi spunea că toţi gay-ii dintr-un parc din oraş îl fluieră când îl văd… Ca să vezi…

Probabil de aceea a şi venit la mine, în altă zi, când eram în holul pustiu al liceului în care învăţam amândoi şi era de faţă un prieten de-al lui, pe care nu-l cunosc deloc. Nu ştiu cum s-a făcut, că ne-am pomenit amândoi pe scări şi el brusc se dă la mine:

– Vrei să mă săruţi?

Mi se părea o capcană…

– Da, şi dup-aia mă baţi, că aşa ştii tu…

– Nu, nu! Promit că nu te bat!

Mda, ce să zic… Chiar mă crede prost… Cam acestea erau câteva din gândurile mele de moment. Mă uitam şi la băiatul care se amuza de „spectacol”. Nu-mi mirosea deloc a bine, aşa că l-am refuzat.

– Îmi pare rău, dar oricât de arătos ai fi, nu eşti genul meu.

Când am văzut că e gata să se apropie de mine, m-am zburlit la el.

– Vezi că nu glumesc!

Îmi venea să-i dau una în boaşe şi să plec naibii de-acolo. Am fugit fără să-i fac ceva. M-a lăsat în pace, dar şi cu o mare întrebare.

Oare ce e în mintea băieţilor?

Oricum, am încheiat capitolul „Ovăz”…

Va urma. 

About eXstatic

Aşa cum sunt, mereu în căutarea necunoscutului. Leşinat şi activ, în acelaşi timp. Paradoxal (sau nu), sunt eu însumi.

Posted on joi, 28 Iunie 2007, in aberaţii, amintiri, prostii. Bookmark the permalink. 5 comentarii.

  1. Stii ce mi se pare f dureros in povestea asta a ta? Nu atat violenta fizica, desi este primitiva si imbecila, dar e clara, e perfect decodificabila, ci seductia falsa, bataia de joc, incat nu mai stii daca este sau nu o capcana.
    Cumplita chestie! cred ca asta e cel mai greu de acceptat in lumea asta, bataia de joc sub forma seductiei. Si asta se intampla pe toata gama de manifestari sexuale, indiferent cum esti. Doar sa te simta mai delicat, mai vulnerabil, si… gata!
    Oribil!!!

  2. Se pare ca setea materiala au sucit si mintea barbatilor, era mai mult cunoscuta in cazul femeilor.
    Un lucru am ajuns sa-l inteleg pe propia piele. Cand te desprinzi de placerea materiala, (includ si sex-ul, aici) tot ce leaga exteriorul, te conectezi automat de canalul energiei numit „soul”. Acest gen de energie e incomparabila. Refuzand, cred ca e prea mult spus refuz, poate constientizand diferenta, partea materiala, simti ca ai obtinut totul, si relativ totul vine intr-un timp scurt de la sine! E important sa iubim si daca iubim nu trebuie sa asteptam, nu trebuie sa platim pt a fi iubiti…iubesti pt ca vrei sa te legi mai mult de energia soul-ului tau. Ma simt atat de bine ca as vrea sa impartasesc fericirea mea cu toata lumea! As vrea sa pot invata pe toata lumea sa simta la fel, e atat de usor, doar sa vrei!! Am refuzat mereu banii,daca consideram ca nu mi se cuvin si am realizat ca ei apareau din ce in ce mai multi, ca o incercare de a ma domina, si nu au reusit!
    Daca cineva cere, da-i, nu astepta, daca cineva te loveste, fi mai matur si intelege!…..nu uita sa iubesti…pt a trai in interior iubirea constanta!

  3. Totusi, n-am inteles daca iti doreai sa il saruti sau nu, atunci pe moment. E miselesc cum se poarta unii baieti (si unele fete de asemenea), cum profita si cum isi bat joc de sentimente. Chestia e ca nu e prea mult lucru de inteles ce se petrece in mintea baietilor sau a fetelor in general. Se petrec prea multe pentru a ti-o obosi pe a ta pentru a intelege.

  4. Trebuie sa recunosc ca la partea cu furatul banilor atat de scarbos, m-am ingrozit de-a dreptul. Si nu e numai dureros sa vezi bataia lor de joc o data, ci de mai multe ori. Caci asa cum spunea si Maria Barbu, daca te simt ceva mai vulnerabil, o patesti. Idiotii aia mi-au amintit perfect de niste scene pe care le-am patit cu niste colegi. Cat pot sa urasc oamenii!

  5. Sunt unii care au nevoie in permanenta sa le confirme cei din jur ca ei sunt cei mai tari… De fapt, nu e nimic de capul lor, daca nu ar avea „gasca” sa le tina isonul, nu ar fi in stare de nimic.
    Cat despre episod, hm, ce sa zic, s-ar putea sa ma insel, dar nu e exclus ca macho in cauza sa aiba o doza de curiozitate vis a vis de homosexualitate. Dar, asa cum fac multi adolescenti, isi ascunde chestia asta sub teribilism. De cate ori nu am ascultat fete care spuneau ca nu le place baiatul x dar nu pierdeau prilejul de a discuta despre el ori de cate ori puteau! Baietii fac si ei la fel doar ca o fac in mod diferit.
    Oricum, vreau sa te felicit ca ai rezistat „tentatiei”, si eu am trecut prin experiente asemanatoare si am fost mandra de mine ca nu am cedat nici impulsurilor violente, nici celor de alt gen.🙂 Desi aveam fantezii in care eram tare la karate si bateam pe cate unul. :))

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: