Ce visez?


Visez o lume în care se învaţă toleranţa, pacea, armonia, non-critica constructivă, puterea de a îndura imposibilul, ştiinţa că putem mai mult decât credem, că există mai multe lucruri decât vedem, că se poate şi mai bine decât e acum. Aş vrea să fie o lume care să ştie ce înseamnă răul şi să se păzească de el, să ştie ce e boala şi să scape de ea instant, să ştie ce înseamnă valorile şi să le practice, chiar diferite între oameni (toleranţa; vedeţi şi ce scrie pe frontonul fiecărui templu budist: Atâţia oameni, atâtea religii.), să cunoască sensul fiecărui cuvânt, nu numai strict lexical, dar şi spiritual, să ştie că fiecare ceartă este o violenţă spirituală… Cuvintele au putere mai mare decât ne închipuim…

Fiecare trebuie să valorifice experienţele pe care le trăieşte, cu înţelegere şi învăţătură, ca să poate alege cât mai înţelept pe viitor. Experienţele negative au particule de aur ce se ascund printre cele de smoală… Experienţele pozitive au o valoare ce trebuie apreciată just ca fiind viaţa pe care o meriţi…

De unde ştii că ceea ce e bine pentru tine e bine şi pentru alţii? De unde ştii că ceea ce e bine pentru alţii e bine şi pentru tine? Eu mă cam îndoiesc de acest lucru, fiindcă toţi suntem diferiţi, iar acesta e un motiv pentru care totul e atât de relativ. Fiecare lucru e unic în natura sa, exemplul perfect cred că-l dau fulgii de zăpadă. Nouă ni se pare că sunt toţi la fel, dar savanţii au stat să le studieze mai îndeaproape şi au ajuns la concluzia că sunt la fel de unice precum amprentele degetelor noastre. Vedeţi? Una e să ni se pară, alta e să vedem cu adevărat. Când ne uităm la ceva cu superficialitate, e clar că ne putem înşela, şi încă destul de mult.

Lumea pe care o vedem atât de împânzită cu iluzii este numită de budişti Samsara. De exemplu, vedem o femeie care poartă o pălărie verde. Auzim pe cineva că spune: Ce pălărie îngrozitoare! Eu, unul, m-aş uita mai cu atenţie atât la pălărie, cât şi la persoana care a exclamat. Constat că pălăria n-are nimic îngrozitor, însă persoana poate să-mi displacă, fără vreun motiv aparent. A spune că o pălărie e verde e (sau poate fi) ceva obiectiv, dar să spui că e urâtă sau frumoasă e ceva total subiectiv. La fel şi (dis)plăcutul unei persoane. Deci trăim cu iluzii, printre iluzii… Dar vrem să scăpăm de ele? Aceasta-i întrebarea…

About eXstatic

Aşa cum sunt, mereu în căutarea necunoscutului. Leşinat şi activ, în acelaşi timp. Paradoxal (sau nu), sunt eu însumi.

Posted on marți, 10 Iulie 2007, in aberaţii, prostii. Bookmark the permalink. 3 comentarii.

  1. Tu intelegi aici prin iluzie o realitate iluzorie, pe care unii sunt tentati sa o ia drept realitate si adevar. Daca am fi capabili sa validam adevarul fiecaruia dintre noi, din suma acestor adevaruri multiple, subiective, ar rezulta o realitate mult mai complexa si un adevar mai cuprinzator!

  2. Şi totuşi, câţi dintre noi sunt în stare de acest lucru, să poate cuprindă mai multe puncte de vedere într-unul? Eu cred că e aproape imposibil pentru unul cu un IQ redus.😛

  3. Foarte frumos articuletul! Ai simturile puternice, traiesti orice fel de sentiment foarte profund, tocmai de aceea simti ceea ce simti!
    Numai bine!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: