Pur şi simplu…


… uneori îmi vine să mă dau bătut. Nu mă pricep deloc la competiţie, aşa că îmi pare bine când fac loc altcuiva pentru a merge undeva sau pentru a face ceva… Nu mă pricep deloc la agresivitate, aşa că îmi pare bine când văd un loc plin de linişte şi pace, când pot discuta liniştit cu cineva fără să mă iau la harţă… Nu mă pricep la delicateţuri sau chestii de genul, decât în unele cazuri, dar aici e cu dus şi întors. Adică pot să fiu delicat în unele cazuri, în altele nu. Depinde de caz, de experienţă… Sincer, din natură chiar nu ştiam să fiu delicat şi atunci a trebuit să învăţ, eu încă mai învăţ…

Oare noi chiar trebuie să învăţăm pe pielea noastră atâtea lucruri? Se spune că înţeleptul învaţă din greşelile altora, dar prostul nu învaţă nici din ale lui… Uite că eu consider vorba asta doar pe jumătate adevărată… Adică nu e tocmai înţelept (nu întotdeauna, nu neapărat) să te uiţi la altul şi să faci astfel încât să nu faci ce a făcut el. OK, ştii că varianta „prostului” a dat greş, dar de unde ştii că varianta ta e cea corectă? Toţi suntem oameni, putem greşi… Şi totuşi, unii par să nu greşească… Atenţie, ei doar par… deci să nu ne luăm după aparenţe chiar aşa de uşor. De unde ştim dacă nu cumva avem de-a face cu un ipocrit care vrea să se dea perfect? De ce ar pretinde că e perfect? Nu cumva ca să ascundă ceva? Dacă da, ce anume? Dacă nu, o fi ceva în mintea lui, în mod sigur…🙂 Dar nu zic că ar fi cine ştie ce, deşi e posibil… Mă rog, nu mai contează, nu vreau să fac judecăţi de doi bani… era să zic lei.😀

Voi aţi întâlnit vreun om care se dă perfect? Ce impresie v-a lăsat?

About eXstatic

Aşa cum sunt, mereu în căutarea necunoscutului. Leşinat şi activ, în acelaşi timp. Paradoxal (sau nu), sunt eu însumi.

Posted on miercuri, 18 Iulie 2007, in aberaţii, prostii. Bookmark the permalink. 5 comentarii.

  1. Si eu sunt de parere ca nu trebuie tot timpul sa invatam din greselile altora, ca trebuie sa dam noi cu capul de prag pentru a ne dezmetici. Nu am intalnit pe nimeni care sa se creada perfect, dar cu fite si ifose am intalnit prea multi. (se pune semnul = intre ei?)

  2. Cand pare perfect(a) incep sa ma indoiesc de aceea persoana. Ce anume ascunde? Ce doreste de la mine, de la noi? Si ceea ce-mi pare cel mai simpatic ca de obicei aceste persoane au temeri puternice sa nu fie descoperiti si de multe ori arunca cu noroi in restul lumii care nu-i perfecta. Pentru mine cand intalnesc astfel de oameni devine studiu de caz. Sigur invat ceva de la el.

  3. La postul asta apreciez faptul ca l-ai incadrat corect in „aberatii si prostii”. Pana acum nu am intalnit niciodata vreun om care sa sustina ca e perfect sau ca nu poate gresi(eu si elena :P).

    CE fel de om esti daca tu te gandesti ca persoana aia tre sa ascunda ceva sau ca doreste ceva de la tine. Poate sunt la fel de ipocriti cei care cred ca e normal sa te indoiesti de cineva doar pentru ca aparent pare perfect. Si sunt oameni care gresesc foarte rar, care au capacitati deosebite si care merita apreciati.Dar e mai usor sa le cauti defectele si slabiciunile, sunt mai usor de inteles si indragit in situatia in care sunt la fel ca noi.
    PS: incearca sa vorbesti despre lucruri mai concrete nu discutii de genul”mă rog, nu mai contează, nu vreau să fac judecăţi de doi bani… era să zic lei.”

  4. @anonimu: Dă-mi exemple de lucruri concrete.😛
    După logica ta, sunt ipocrit… Eu aşa văd… În plus, eu nu caut defecte, nici slăbiciuni la nimeni. Pur şi simplu mă deranjează unii care chiar etichetează pe alţii cu tot felul de defecte, mai mult sau mai puţin reale, imaginare etc. Ştii expresia „a căuta nod în papură”, nu? Cam asta e… Când zici că unu’ e perfect, eu stau şi mă gândesc… „Oare?” Sunt unii cărora le e frică să greşească… Nu am nimic împotriva lor.
    A, şi încă ceva: n-am zis că poate doreşte ceva de la mine.

  5. Un subiect care dezlegat ar da nenumarate raspunsuri! Opinia mea este ca fiecare este unic si tocmai fiecare experienta este unica. Fiecare nobilam pe cineva, nu pt ca ar fi persoanele perfecte , ci pt ca admiram pe cineva cu care ne-ar place sa samanam si din experienta este bine sa nu ne grabim sa nobilam.
    Viata e evolutie (parerea mea), ai timp de toate, incepem treptat cu teoria, care ni se pare aberanta si iritanta daca ne este amintita din cand in cand de apropiati. Apoi crestem si trecem la practica, m-ai suferim, mai incercam, experientele eronate, nu sunt dupa mine greseli, sunt lectiile destinului pt a te face puternic.
    Azi m-am taiat la un deget, si chiar nu am dat importanta, era ceva „out side”, aceste rani pot fi ignorate, dar inauntru, cand simti ca te doare ceva, la ce bandaj apelezi sa stopezi sangerarea???? La minte, la capacitatea intelegerii, ” ceea ce este atat de dureros este atat de bine!!!! „.
    Invatam, ne lovim, important este sa fi liber, sa nu ne fie frica sa incercam ceea ce simtim ca vrem sa invatam. In acest caz mi-am urmarit si-mi urmaresc simtul, stiu unde m-a dus si vreau sa stiu unde ma va duce. Am sa-l urmez pt ca intuitia alege calea mea cea buna!
    Cand invatam pe pielea nostra, aprofundam, cand e pe a altora vedem si uitam!
    Mi-a fost dor sa comunic cu voi! Numai bine!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: