Razna


De atâtea ori îmi vin în minte imagini atât de ciudate, atât de vii, încât am simţit nevoia, de multe ori, să le aştern undeva… Aşa că o să zic cum îmi imaginez sfârşitul lumii. O precizare: Apocalipsa nu înseamnă sfârşitul lumii, ci revelaţie

Lumea este de hârtie, cu oameni de hârtie. Dintr-o dată, o scânteie apare de nicăieri şi aprinde totul. Focul izbucneşte rapid şi mistuie tot ce întâlneşte în calea lui. Apar văpăi din ce în ce mai numeroase, care încep să cuprind întregul glob pământesc de hârtie… Oamenii de hârtie, speriaţi, îşi acoperă feţele cu diverse chestii, dar nu reuşesc. Unii sunt resemnaţi, aşteptându-şi moartea, alţii sunt încordaţi, încercând să scape din labirintul ce oferă o iluzorie cale de scăpare… Unii îşi protejează copiii, alţii îşi spun ultima rugăciune, oarecum zadarnică… După ce arde totul, nu mai rămâne decât cenuşă, praf… Odată cu Pământul ar fi distrus şi întregul sistem solar, dacă totul e din hârtie… Probabil o casă a luat foc… Dar sunt mai multe case cu planete de hârtie, fiecare cu lumea ei… Unele pot sfârşi în ape (inundaţii), altele în pământ (cutremure), altele în aer (tornade)… Nimic nu durează o veşnicie… Eternitatea este doar o iluzie, fiindcă ea este doar un fragment mai mare al unui timp mai greu de cuprins… Ca şi cum o viaţă este o clipă, viteza cu care se mişcă lucrurile fiind mai mare decât viteza lumii „uriaşilor”, ce se mişcă infinit de încet în comparaţie cu noi… Din când în când s-ar uita la noi, printr-un telescop-microscop scrutător de lumi inimaginabile… Şi s-ar uita atât de mult, încât nici n-am sesiza că se uită la noi… E doar un obiect cosmic, ce ştim noi? Totul e o iluzie, puţini oameni cunosc asta. Şi, în acelaşi timp, este realitatea noastră…

Vine un peşte tânăr la unul bătrân: Ce este marea? Bătrânul îi răspunde: Este apa cea mare în care trăim cu toţii. Tănârul nu-l crede până n-a avut „ocazia” de a se vedea într-o plasă de pescar, sustras din mediul său acvatic, realizând în sfârşit ce voia să spună bătrânul peşte… Ce este timpul? Ce este lumea? Ce este viaţa? Ce este aerul? Sunt doar realităţile şi iluziile în care trăim toţi, mai mult inconştient decât conştient. Zic „mai mult inconştient”, pentru că suntem obişnuiţi de la naştere cu acestea. Ne punem întrebări, dar dacă nu ne satisfac răspunsurile, ne putem lăsa de ele şi ne uităm în altă parte, merge într-o altă direcţie…

Realitatea e atât de subiectivă…

About eXstatic

Aşa cum sunt, mereu în căutarea necunoscutului. Leşinat şi activ, în acelaşi timp. Paradoxal (sau nu), sunt eu însumi.

Posted on sâmbătă, 18 August 2007, in aberaţii, imaginaţie, prostii. Bookmark the permalink. 2 comentarii.

  1. Ai scris frumos!
    Pe multi dintre noi raspunsurile nu se satisfac sau deseori intalnim expresia: „asa vrea Domnul”, „D-zeu stie”. Intrebarile se bloxheaza cel mai des de astfel de raspunsuri, insa pt multi exista a 2-a varianta, sa cautam singuri, un raspuns sa ne satisfaca!!!!

  2. 🙂 Cine vrea sa caute, cauta. Dar nu intotdeauna gaseste, decat cand se lasa pagubas. Paradoxal, nu?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: