Volver


Abia am văzut acest film şi nu pot să zic decât… „waw!” Nu, nu-l pun pe primul loc, pe care-l ocupă neclintitul (în opinia mea) Dogville.

Probabil vă întrebaţi de ce mi-a luat atâta vreme până să scriu o recenzie despre un alt film. Adevărul e că m-am uitat, între timp, şi la desene animate, dar o să vă postesc mai târziu despre ele.🙂

Bun filmul, l-am tăiat din listă… Nu ştiu ce să vă zic de el… Doar atât: uitaţi-vă la el. Bine, s-ar putea ca unii dintre voi să nu-l guste. Eu l-am gustat şi zic că e cam amărui, fiind vorba de o dramă. Culinar vorbind, nu-mi place decât gustul dulce, dar nu se aplică acest lucru peste tot. Filmul se vrea a fi realist, dar îmi vine să zâmbesc pe-aici. Ce e realist şi ce nu? Asta vrea să ne arate filmul. Printre altele, desigur. De exemplu, vedem că istoria se repetă, dar are şi părţi ascunse, care se dezvăluie treptat, pe parcursul filmului. E vorba de istoria a două generaţii de femei, mamă şi fiică, în dublă ipostază. Bunica şi mama, mama şi fiica. O mătuşă încearcă să remedieze situaţia şi reuşeşte. O vecină vrea să afle ce s-a întâmplat cu mama ei, dar pusă în faţa faptului (aproape) împlinit, n-a mai vrut. E vorba de femei… de cele care suferă şi suportă, de cele puternice. Le vezi şi ai impresia că sunt lipsite de apărare, că nu pot să supravieţuiască singure. Dar pot, şi încă foarte bine. Almodovar ne-a arătat acest lucru într-o manieră atât de realistă, încât am avut impresia că particip la acţiunea filmului (în special în scena în care fiica dezvăluie ce i s-a întâmplat)… Secretele feminine sunt păstrate cu străşnicie şi se împărtăşesc între ele, în linişte.

Am fost atât de prins în film, încât nici n-am stat să mă întreb dacă vor fi faze la care alţii să se plictisească. Eu zic că nu, fiindcă OST-ul (coloana sonoră) filmului e fenomenal. Te prinde, pur şi simplu. Nici măcar n-am simţit când au trecut cele 100 de minute. Sfârşitul m-a lăsat mască. Parcă n-ar avea coadă, dar are sens… Probabil regizorul n-a mai avut răbdare pentru un cadru de sfârşit sau acel cadru a fost tăiat pentru un efect psihologic? Nu ştiu… dar a ieşit bine, cred…

De la început până la sfârşit, vezi numai femei (foarte puţini bărbaţi). Unele urâte, altele frumoase. Unele unite, altele învrăjbite. Mai mult vezi cele unite, fiindcă ele sar în ochi, dar vrajba nu se vede cu ochiul liber, ci mai mult din zvonuri. De fapt, cred că filmul arată şi puterea pe care o are bârfa, aşa-zisa otravă mentală. Şi are dreptate, lumea ar trebui să se dezveţe de acest obicei. De aceea unele secrete râmân nespuse, dar timpul nu iartă nimic. Nu-i nimic, s-au pregătit deja. N-are sens ce vorbesc eu aici, nu-i aşa?🙂 Eh… ştiţi ce aveţi de făcut.

Interesant este că Penelope Cruz a spus că Volver i-a schimbat punctele de vedere asupra vieţii, dacă nu chiar întreaga viaţă. Cu rolul acela, pot să bănuiesc că a fost serios pusă pe gânduri. La fel şi eu. Mi-au trebuit câteva minute ca să realizez despre ce era vorba în film, după ce acesta s-a terminat. Mi s-au părut mie că au fost minute, nu ştiu cât a durat după cronometru. Emoţiile se văd foarte clar, ceea ce face ca filmul să fie foarte apreciat de critici. Scenariul se pare că e plagiat, dar nu mi-a păsat de acest lucru. Jocul actorilor face mult mai mult decât provenienţa scenariului. Oricum, dacă stai să te gândeşti, deja nu mai contează ce faci cu o idee, atâta vreme cât o dezvolţi atât de bine, încât toată lumea să fie impresionată. Prestanţa se vede, fiindcă te prinde. Şi ştiţi ce vorbă au americanii: „Geniul e 1% inspiraţie şi 99% transpiraţie.” Sau pe-aproape.🙂 Almodovar e genial, e clar, cel puţin se vede că a dat 99% transpiraţie…

Gata, nu vă mai plictisesc. Să-mi spuneţi cum vi s-a părut filmul.🙂 Îi dau 9,50, fiindcă – deşi are multe motive pentru a smulge un 10 de la mine – nu a reuşit să mă impresioneze, ci doar să mă surprindă, uneori plăcut, alteori nu. Dar te ţine în priză, cel puţin aşa a fost în cazul meu.

About eXstatic

Aşa cum sunt, mereu în căutarea necunoscutului. Leşinat şi activ, în acelaşi timp. Paradoxal (sau nu), sunt eu însumi.

Posted on sâmbătă, 25 August 2007, in diverse, impresii. Bookmark the permalink. 11 comentarii.

  1. Salut..ai vazut filmul Ken Park? Il recomand tuturor😀

  2. @ anonimu: Imi pare rau, dar „Ken Park” e o porcarie de film… Nici nu ma mir, venind din partea ta…

  3. Ce ma bucur ca Dogville e pe primul loc!!!!!🙂

  4. Bravo, anonimu’! ken park e un film supersimpatic şi superamuzant, Dogville e o snobăreală de prost gust.
    Din lista pe care ai făcut-o, băi, extaticule, îţi recomand Plata quemada şi My Own Private Idaho. Astea filme, nu Dogville. Să nu spui că nu ţi-am spus!

  5. @ radugo: Who the hell are you?

  6. Cine sunt eu, adică (the hell mă fac că nu l-am văzut). Ai la dispoziţie linkul către blogul meu, ca de acum încolo să mă cunoşti!

  7. @ radugo: Se pare ca n-ai prins esenta intrebarii.🙂 Banuiesc ca pentru tine nu conteaza asta…

  8. Ştii ceva? Nu mai pot eu şi începe să mă mustre conştiinţa că eu, un nimeni, l-am atacat pe marele geniu Lars von Trier cu Dogville-ul lui. Din partea mea, uită-te la Dogville până n-ai mai putea.
    Volver e un film mare, dar pentru că Almodóvar e mare. Un regizor adevărat, nu unul contrafăcut ca von Trier. Cel mai bun Almodóvar mi se pare însă La mala educación.

  9. Lars von Trier si Almodovar sunt ambii regizori geniali… Nici nu cred ca e ceva de demonstrat pe-aici, zau…
    A, si de cand un film e mare pentru ca un regizor e mare? Nu crezi ca e chiar invers?
    Si m-am uitat la filmul „La mala educacion”, e chiar bun, daca treci peste unele detalii dezgustatoare…

  10. Volver. Impresionant film, m-a uimit finalul. Chiar daca inceputul lasa impresia unui film normal, treptat se descopara lucruri uimitoare. Iar daca pe parcurs personajele feminine par sa duca o existenta obisnuita, chiar modesta, la final se contureaza caracterele puternice ale celor doua femei – mama si fiica. O poveste despre femei care reusesc sa treaca peste greutati.
    Vizionand filmul am ramas cu impresia ca unele sunt puse in situatii fara iesire… chiar victime ale destinului as spune…

  11. @ Denisa: Ma bucur ca ti-a placut filmul, poate chiar mai mult decat mie, cine stie…🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: