Mărunţişuri


M-am plimbat azi prin Bucureşti pentru nimic, deşi aveam un motiv. Dacă vă vine să credeţi aşa ceva. Mă rog, nu mai contează.

Am văzut, la metrou, că îmi plac mai mult vagoanele cu graffiti, cu mânere la ferestre. Au un farmec aparte, se pare că cei care au făcut aceste desene aveau o imaginaţie bogată şi am apreciat acest lucru, mă simţeam în visul cuiva. Poate vă întrebaţi de ce am adus vorba de mânere. Ei bine, eu mă tot întreb: cine le atinge? Nimeni nu le acordă vreo atenţie, par atât de neînsemnate, şi totuşi sunt atât de importante. Poţi să te sufoci de căldură în vagoanele moderne, fără mânere, tocmai fiindcă n-ai cum să deschizi ferestrele, ca să intre aer răcoros. Dar acolo, în vagoanele vechi, intră aer rece, fiindcă e cineva care are grijă să lase ferestrele deschise. Dar cine?

Mă tot uit la mânere şi le văd aşa umile, pipernicite, dar atât de pline de poveşti. Sigur au văzut multe lucruri, în afară de plictiseala care este în mare parte din timp. De exemplu, am văzut un grup de studenţi discutând tot felul de chestii, iar unul înviora atmosfera spunând tot felul de glume, făcându-şi prietenii să râdă. M-am uitat şi la „colegii” de vagon, cei mai mulţi (în special cei din preajma grupului vesel) zâmbeau. Cum buna dispoziţie e molipsitoare, am început şi eu să zâmbesc. Părea îndrăgostit de fata cu care a venit şi că în felul acesta îi făcea curte, nu-mi dau seama, poate mă pripesc. Dar mânerele acelea (inexistente sau nu) văd totul, chiar şi incidente nefericite. Cum ar fi bătăile. În rest, nimic interesant în metrou.

Pe stradă parcă e mai plictisitor. Tot felul de magazine şi alte clădiri încearcă să-ţi atragă atenţia, dar parcă ţi se ia. E şi obositor, încă îmi simt picioarele obosite. Lăsând asta la o parte, am avut o zi plină de mărunţişuri. Se mai uită cineva la mânere? Sau la vreun mărunţiş de acest fel?

About eXstatic

Aşa cum sunt, mereu în căutarea necunoscutului. Leşinat şi activ, în acelaşi timp. Paradoxal (sau nu), sunt eu însumi.

Posted on miercuri, 12 Septembrie 2007, in aberaţii, amintiri, diverse, prostii. Bookmark the permalink. 5 comentarii.

  1. Mai eXstatic…sa mor de nu mi se pare ca in metrou sunt cei mai tristi si mai plictisiti oameni. nu ca pe strada, in Bucuresti, ar fi altfel. Cu toti suferim de sindromul JOB-BED! Plecam din pat la munca, plecam de la munca in pat. Si suntem tristi ca mergem la munca…si dornici sa ajungem acasa ca nu mai vedem nimic in jur. decat propriile palme pe genunchi in metrou. propriile genti. reviste…

  2. @ DanielMihai: Tocmai lucrurile de care zici m-au izbit din primele dati cand am fost in metroul bucurestean. Ei bine, am incercat sa fac abstractie de acea tristete eterna si sa vad si alte chestii. Cum ar fi tipul vesel.😀

  3. Interesant, am avut un coleg de liceu Mihai Daniel.
    Uneori si mie mi se intampla ca analizez fara sa vreau totul din jur! Uneori si obiectele si plantele si totul. Azi ma gandeam cum trebuie sa arate harta unui om orb. Nu stiu, as fi curioasa.

  4. Si eu sunt tentata uneori sa caut detalii ascuse sau aparent minuscule dar care deschid noi perspective daca le studiezi cu atentie. De multe ori sa intampla sa facem conexiunile in mod inconstient…Nu m-am gandit cum ar arata harta unui om care nu vede dar imi imaginez ca se poate observa momentul de fatalitate in care a avut accidentul (mai mult sau mai putin) care l-a costat vederea.
    Citind despre manere mi-am adus aminte despre bancile din parc; cate cupluri si cate povesti de dragoste au trecut pe acolo.

  5. @ Denisa: N-am prea avut ocazia sa ma plimb printr-un parc bucurestean, dar cine stie.🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: