Ieri


Ieri, când am ieşit din facultate, un student cu rucsac, pregătit de plecare la munte (pantaloni scurţi, tricou, ghete mari), cu ochelari, barbă şi coadă, care mă văzuse la secretariat, mi-a urat „bun venit” (după ce m-a întrebat dacă sunt înscris la filo şi i-am zis că da), suficient să mă facă să zâmbesc cel puţin 5 minute. N-am uitat să-i zic „merçi”. Imaginaţia mea a luat-o razna în timpul acelor minute. Dar m-am oprit şi m-am trezit la realitate, când am văzut că trecătorii se uitau la mine şi mă întrebam de ce.

Am luat-o ca pe un semn bun acea urare. Sunt sigur că viaţa îmi va rezerva multe surprize.

Oare aş putea să învăţ limbi străine?

About eXstatic

Aşa cum sunt, mereu în căutarea necunoscutului. Leşinat şi activ, în acelaşi timp. Paradoxal (sau nu), sunt eu însumi.

Posted on joi, 13 Septembrie 2007, in aberaţii, amintiri, diverse. Bookmark the permalink. 3 comentarii.

  1. Stiam ca pot. Numai ca intrebarea e alta: oare vreau?😛 Aici chiar ca incui lumea.

  2. iti imparatsesc nedumerirea….

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: