Leapşă – Copilărie


Am primit-o de la Daniel Mihai şi Robert.

Trebuie să zic cu ce şi de-a ce m-am jucat în copilărie.
Ei bine, nu ţin minte mare lucru, decât că eram un singuratic… Mă jucam cu zeci, dacă nu chiar sute de jucării care se stricau în mâinile mele neîndemânatice sau răuvoitoare… Abia când am crescut ceva mai mult mă jucam cu ceilalţi copii, cu mingea, jocuri gen „vânătorul şi raţele”… deşi nu-mi plăcea când venea în viteză la mine… Apoi se întâmpla să joc de-a v-aţi ascunselea, eram când „căutător”, când „ascuns”…
Ţin minte o perioadă când leagănele erau preferatele mele şi mă dădeam din greu cu ele, îmi plăcea să fiu când sus, când jos. Cu cât mai sus, cu atât mai bine. Îmi imaginam că mă apropiam de cer.🙂 Era aproape ca un zbor. S-a întâmplat o dată să fiu în Craiova şi acolo erau leagănele cele mai meseriaşe, mai ales în prezenţa unui băiat blond care se pricepea de minune să facă leagănele să se apropie de cer… cu fundu-n sus (mă refer la fundul leagănelor, desigur)! Era ameţitor… şi foarte bine… Cum am un văr care locuieşte în Craiova, s-a întâmplat să-l iau şi pe el la leagăne, dar când m-am dat cu el acolo, a început să plângă… Of, of, nu ştie ce sunt alea senzaţii tari! Dar la un moment dat am început să mă plictisesc de leagăne, fiindcă au început să mi se pară… nu ştiu cum, altfel decât ce vedeam înainte… Oricum, se poate considera schimbare de optică…
Mai erau şi jocurile pe care le făceau unii copii din cartier, pe care le jucam şi eu din când în când, eu fiind mereu mai retras ca ceilalţi, în special cele cu coarda… Nu mai ştiu cum se numeşte unul, dar era cu învârtirea corzii în jurul unuia şi ceilalţi trebuiau să facă nu ştiu ce chestii în jurul lui… n-am priceput niciodată jocul ăsta… la fel şi când unul stătea în genunchi şi ceilalţi se apropiau în cerc în jurul lui, îl atingeau cu arătătorul şi începeau să spună chestii pe care nu le înţelegeam… În astfel de ocazii mă retrăgeam, când vedeam ceva şi nu mă dumiream cum stătea treaba…

În rest, vizite la doctori şi psihologi… şi la şcoală… Acolo se întâmpla să mai alerg câte o colegă, în special cea de bancă, dar n-a fost nimic… până la sfârşitul clasei I s-a terminat deja cheful de joacă cu ceilalţi… Am descoperit jocurile electronice şi le jucam în disperare… Erau din acelea care se găsesc numai în străinătate pe vremea aceea şi se conectau la TV. Păpuşile îmi plăceau, cele mari nu eram sigur dacă-mi plăceau sau nu, iar maşinuţe îmi plăceau doar cele teleghidate… A, da, ţin minte o fază. Era o păpuşă roşcată călare pe o motocicletă şi îmi plăcea la nebunie. Dar nu era a mea, ci a altcuiva. Aşa că ăla, ca să-mi facă în ciudă, nu mi-o dădea deloc să mă joc cu ea, zicea că o s-o stric. Era un bătrânel! Ca să vezi… Şi nevastă-sa se tot ruga de el să mă lase cu păpuşa aceea. Dar na, acum au trecut toate…

Acum dau leapşa la câţiva: Deea, Aerian, Oblia, Dark Jade… şi cine mai vrea.🙂

About eXstatic

Aşa cum sunt, mereu în căutarea necunoscutului. Leşinat şi activ, în acelaşi timp. Paradoxal (sau nu), sunt eu însumi.

Posted on miercuri, 26 Septembrie 2007, in amintiri, diverse and tagged , , , . Bookmark the permalink. 5 comentarii.

  1. ce facushi la doftor?

  2. Chestii de rutina (nu, nu vreau sa zic care sunt acele chestii, ca erau traumatizante pentru un pici mic ca mine)… Vaccinele le-am detestat cel mai mult…

  3. Hi, hi, si eu ma dadeam in leagane toata ziua. Doar ca o prietena a incercat sa vada pana unde se ridica leaganul si inevitabil a izbit barele verticale de cea de sus si a cazut jos ca un bolovan. Am tras o frica! Daca ma duceam cu ea moarta acasa, o omorau ai ei! :))

  4. 🙂 ce bine ca mi-ai dat leapsa asta ca vroiam s-o iau oricum :)), ma uitam in josul paginii si iata-ma!

  5. La faza cu papusa batranelului…am observat ca batranii tin detul de mult la jucariile lor. Nasii mei aveau un ursulet de plus pe care il tineau in sufragerie si il mai foloseau uneori pe post de pernuta. Mi l-au dat mie imtr-un final si am simtit ca parca si-ar fi dat o parte din suflet. Imi dadeau indicatii cum sa il curat sau cum sa il tin sa nu se prafuiasca…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: