Gândind lucruri…


Recuperare de urgenţă…😀

***

3 decembrie 2007, ora 17:54

Da, iar bloguiesc pe hârtie. De data asta, voi încerca să fiu mai puţin nebun, dacă am fost prea nebun în cea trecută şi n-am avut ce face, decât să trântesc nişte mucoase literare, destul de psihedelice (sincer, mie mi-a plăcut, m-a scos din plictiseală, rutină, acum mă întreb ce efect a avut asupra voastră: şoc, surpriză, dezgust, plictiseală etc.?). Acum sunt într-o altă dispoziţie, căci n-am dormit de ieri, în jur de ora prânzului (adică au trecut vreo 27-28 de ore de-atunci). Aşa, acum mă simt ca şi cum pot să văd lucruri nemaivăzute, de parcă m-aş fi injectat cu vreun drog halucinogen, cu deosebire în faptul că pot să deosebesc reveria de realitate, ceea ce dependenţii de droguri nu reuşesc acest lucru. Eu stau într-un soi de expectativă plictisită, ca şi cum cele mai mari noutăţi şi descoperiri sunt simple banalităţi, viitorul fiind mereu pus în perspectivă, într-o visare ca un scenariu compus numai din imagini, acel scenariu care, prin puterea credinţei (gânduri + emoţii pozitive), poate deveni realitate în cele mai neaşteptate moduri. Avea dreptate Iisus când a zis Cere şi ţi se va da, problema este să ştii cum să ceri. Nu-ţi trebuie cine ştie ce mare filosofie, îţi trebuie doar o inimă curată şi o gândire pozitivă, lucru rar în ziua de azi, dar nu imposibil, fiindcă – pe măsură ce trece timpul – vedem că pe scena lumii de azi încep să-şi facă apariţia câteva figuri curajoase, generoase, care au înţeles puterea minţii şi a sufletului şi încearcă să le arate oamenilor obişnuiţi că tocmai cele mai simple lucruri pot fi adevărate, dar mai greu de priceput pentru mintea unui adult obişnuit să cântărească în cifre lucrurile pe care şi le închipuie că îi aduc fericirea. În schimb, mintea unui copil pricepe repede şi uşor, chiar din instinct, că totul e posibil, însă învaţă de la cei care-l înconjoară (părinţi, rude, profesori etc.) că nu e chiar aşa, ba chiar i se spune să nu-şi asculte nici instinctul, nici intuiţia, fiindcă nu te poţi baza pe ele sau fiindcă sunt înşelătoare… Of, de-ar şti oamenii cu ce greşesc când îl întreabă pe Dumnezeu, în plină deznădejde: De ce eu? De ce mi se întâmplă acestea? Dacă ar şti Legea Atracţiei, n-ar mai spune astfel de lucruri. Cineva a spus o chestie interesantă: Uneori e o adevărată lovitură de noroc să nu primeşti ceea ce vrei.

6 decembrie 2007, ora 14:55

Unii îşi explică acest lucru prin ca fiind o prevenire a dezamăgirii. Alţii zic că e ceva mai profund de-atât. Un înţelept a ales să ilustreze acest enunţ printr-o povestioară.

A fost odată ca niciodată un tânăr îndrăzneţ, căruia îi plăcea să hoinărească prin păduri şi toţi cei din satul lui îl cunoşteau şi ar fi pus rămăşag oricând şi oricât că băiatul n-ar ezita să meargă la război, ceea ce asta voia flăcăul. Cum toţi îl ştiau ca fiind cumsecade, un ajutor de nădejde la unele gospodării, unii s-au gândit să-i facă un dar foarte frumos, cum îi şade bine unuia ca el. Astfel, tânărul nostru primi un cal zdravăn, pur sânge (sau cum îi spune unui cal de rasă), numai bun de mers oriunde cu el. Toţi l-au lăudat, ce bine-i şade, ce mândreţe etc. Băiatul îşi lua calul şi hoinărea cu el prin păduri, dar într-o bună zi calul se accidentă uşor şi îşi luxă o gleznă, ceea ce l-a făcut să şchiopăteze pe drumul de întoarcere. Unul din săteni examină calul şi spuse că se poate vindeca, dar va dura ceva vreme. Toţi i-au spus că are ghinion. Chiar a doua zi, izbucni un război şi tânărul ar fi mers pe câmpul de luptă, dar nu voia să meargă acolo în lipsa calului său.

***

24 decembrie 2007, ora 06:58

Sătenii şi-au pierdut feciorii în acel război, iar când îl văzură pe tânăr îngrijindu-şi calul, i-au zis că are noroc…

Ei, ce spuneţi? Asta e una din tăcerile lui Dumnezeu, de care nu ştim nimic, şi acuzăm tot felul de oameni şi situaţii pentru neplăcerile noastre… Care neplăceri nu sunt altceva decât reacţiile noastre la ceea ce vedem, trăim… Căci fiecare situaţie arată că vorba Tot răul spre bine este cât se poate de reală… Păcat că n-avem credinţă, atâta tot… Şi nu zic deloc de biserică, ci de Dumnezeu. Vă rog să observaţi distincţia. Biserica îl prezintă pe Dumnezeu într-un fel de-a dreptul caricatural, pe când Spinoza a observat lucruri pe care ceilalţi nu le văd nici morţi (şi, de obicei, se spune că după moarte vezi mult mai multe decât în timpul vieţii)… M-am uitat la un film, Umbra, unde era o chestie super interesantă. Eroul principal, care stăpânea arta puterii minţii, a reuşit să iasă dintr-o hipnoză colectivă şi să vadă un întreg hotel făcut invizibil de rivalul său, tot maestru în stăpânirea puterii minţii… Toţi treceau lângă acel hotel invizibil, chiar şi el, iniţial… Apoi a început să suspecteze nişte lucruri ciudate şi a ajuns la o locaţie pustie… După câteva cercetări, îşi dă seama că e ceva dincolo de aparenţe… Ajuns din nou la acea locaţie, reuşeşte să scape de hipnoza colectivă şi să vadă hotelul, apoi să se lupte cu acel rival şi i-a dat o lovitură de graţie care a făcut hotelul să fie vizibil pentru toată lumea… Hm, nu credeţi că aceste lucruri sunt simbolice? Eu văd totul la modul simbolic… Symbolon, în greaca veche, înseamnă „a spune două lucruri într-un cuvânt”. Eu chiar văd mai mult de un sens la o scenă, la un cuvânt, la o imagine… la ceva, orice…🙂

Oblia a avut onoarea să citească rândurile scrise pe foaie… am rugat-o să-mi spună ce părere are, mi-a zis că ar trebui să mă fac scriitor şi să-mi fac autobiografia, apoi am convenit să fie ficţiune autobiografică…

Apropo de asta, chiar cu o zi înainte de ziua aniversării mele, am primit cadou de la Deea o carte pe care am început-o, De veghe în lanul de secară… după titlu, m-aş fi aşteptat la nişte descrieri ale vieţii rurale, gen Ion, ştiţi, dar m-am înşelat complet… De fapt, chiar această carte are un stil care seamănă izbitor cu blogurile din ziua de azi, mai ales din cauza traducerii de la editura Polirom, cu precizarea scrisă pe o panglică roşie, fix în jurul coperţilor: Noua traducere pentru tinerii de azi sau ceva în genul, de-ţi vine să crezi că o mână de boşorogi s-au chinuit s-o facă şi apoi s-o bage în circulaţie, doar-doar o momi o mână de adolescenţi dornici de citit… Hehe, şi această carte chiar mi-a fost recomandată de Tomata cu Scufiţă, care era vădit surprinsă de asemănarea dintre stilul meu de a scrie şi stilul lui Salinger… Dar pot să pun pariu pe orice că traducerea pe care a citit-o e cu totul alta decât cea pe care o citesc… E plină de expresii gen „frate”, „ce pana mea” etc…. Iar Deea chiar nu ştia de recomandarea făcută acum mult, mult timp…

Ah, la naiba, în timp ce scriam articolul şi căutam link-uri potrivite pentru fiecare nume, deja aflu finalul cărţii… Mi s-a stricat toată plăcerea cititului… Andrei Roşca, dacă vrei să ştii, te sfătuiesc frumos să nu mai faci spoiler (am scris în acest blog ce înseamnă, cu link-uri), „auzi”-tu-m-ai? Dar trebuie să recunosc, deşi am fost tentat să apăs butonul Back din browser numai pentru a căuta alt link, până la urmă mi-am zis: Hai, că tot a stricat finalul, ce poate fi mai rău?… Să spună că traducerea actuală e mai bună decât cea trecută. Ă? Eu „miros” a subiectivism pe-aici, dar trec peste asta. A, dar să menţionez o chestie: am citit 160 de pagini din această carte până acum şi chiar e uşor de citit, de aceea Andrei (ce ciudat mă simt) a zis că e „light”… Însă consider că a fost cam superficial, căci faptul de a fi uşor de citit nu arată că şi mesajul romanului ar fi uşor de digerat…

Oricum, renunţ… Deja e prea mult… Vă doresc Crăciun Fericit!

[Vreau reacţii, păreri sincere şi chiar critice drept cadouri din partea voastră, referitor la orice doriţi.]

About eXstatic

Aşa cum sunt, mereu în căutarea necunoscutului. Leşinat şi activ, în acelaşi timp. Paradoxal (sau nu), sunt eu însumi.

Posted on luni, 24 Decembrie 2007, in aberaţii, diverse, impresii, prostii and tagged . Bookmark the permalink. 4 comentarii.

  1. multumesc pentru sfat🙂
    Craciun fericit!

  2. Destul de plictisitoare cartea in traducerea pe care am citit-o eu, care sigur n-avea „ce pana mea” :))
    A fost ziua ta! La multi ani! Iti doresc de multa sanatate (aia e), noroc si ca toate dorintele tale sa se indeplineasca. *si sa nu parasesti wordpress prea curand*
    Craciun fericit! :*

  3. Andrei, nu mă aşteptam să fii aşa de prompt… Crăciun fericit şi ţie…🙂

    Dana, mulţumesc pentru urări.🙂 Fii sigură că n-o să părăsesc WordPress-ul. Crăciun Fericit!

  4. mda… eu am fost de la inceput dezamagita de traducerea noua, ce sa mai zic de mesaj „pentru tinerii din ziua de azi”… nu mai zic nimic😀

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: