Filme văzute (3)


Mă scuzaţi că scriu din nou despre filme, dar nu sunt inspirat…

The Man from Earth: Se joacă cu mintea şi cu istoria… Îmi place că pune la încercare imaginaţia oamenilor…🙂 Şi nu numai imaginaţia…

A Clockwork Orange: Făcut în 1971, filmul e regizat de Stanley Kubrick (despre care am aflat că e foarte apreciat, iar cu această ocazie am văzut de ce), care ne arată într-un fel foarte captivant cum este să fii diferit de ceilalţi, chiar la modul negativ (agresiv cu evidente înclinaţii sadice, criminale) şi totuşi să fii victima societăţii, ceea ce m-a făcut să mă gândesc că acest film a propus o problemă inedită într-un mod destul de ingenios, pentru a se încerca (fie şi numai prin închipuire) răspunsuri la întrebări precum Cât de bune sunt închisorile? Ce putem face cu criminalii? Să le acordăm o şansă sau nu? şi multe altele, pe care vi le las plăcerea de a le descoperi (dar nu lăsaţi raţiunea să vă tortureze cu întrebările acelea, veţi primi răspunsuri ceva mai târziu, pe alte căi)… Eu aş vrea să se răspundă la întrebarea cea mare: De ce există criminali?, dar bineînţeles că nici nu se pune problema de aşa ceva în film. A, şi combinaţia dintre presupusele orchestrări regizorale cu jocul actorilor te pune pe gânduri, la modul că oamenii care au menirea de a ajuta alţi oameni (doctorii) par mai răi decât criminalul (personajul principal), cu excepţia psihanalistei cu părul albastru… Pe lângă toate acestea, ce păţeşte el e de-a dreptul… nu găsesc cuvântul, cred că acesta e… halucinant! Da, nici nu am simţit că au trecut două ore…🙂 Ce nu mi-a plăcut la acest film este violenţa aia cu mult sânge, care pare interzisă celor sub 15 ani. Şi moda acelor vremuri m-a mirat, mi s-a părut cam caraghioasă şi stridentă, dar ce mai contează, e doar un amănunt de garderobă…

What the Bleep: Down the Rabbit Hole: Partea a doua la What the Bleep Do We Know. M-a dezamăgit că seamănă cam mult cu prima parte, dar dacă ai răbdare, merge să le vezi pe ambele la distanţă de cel puţin un an (între ele). Mi-a plăcut faza cu lumea bidimensională.

Zeitgeist: Link-ul e aici. Deşi titlul este german, care se traduce Spiritul epocii, filmul este în limba engleză şi are subtitrare în română. Să nu vă lăsaţi înşelaţi de unele aparenţe, merge să mai faceţi puţină muncă de cercetare, nu înghiţiţi chiar totul… Şi am zis unele, nu toate. În orice caz, merită urmărit, dacă ai două ore de pierdut şi dacă vrei să ştii în ce fel poate fi profitabil un război… Eu nu ştiam, dar tocmai prin acest documentar am aflat…

[Am mai scris nişte chestii, dar le-am pierdut şi am considerat acum că-mi pierd timpul de pomană dacă le rescriu.]

Edit: Un film tăiat. Restul nu erau incluse în listă.

About eXstatic

Aşa cum sunt, mereu în căutarea necunoscutului. Leşinat şi activ, în acelaşi timp. Paradoxal (sau nu), sunt eu însumi.

Posted on miercuri, 23 Ianuarie 2008, in diverse, impresii and tagged , . Bookmark the permalink. 1 comentariu.

  1. experimentele acelea chiar s-au facut in realitate! din portocala mecanica ma refer. eu am vazut si filmul de 3 ori,am citit si cartea de 4, si cel mai interesant mi s-a parut limbajul sa fiu sincera, e genial!!!! ca sa nu mai vorbesc de traducator, care a cam inventat si el un jargon nou prin simplu fapt ca reda din engleza. si decorul din film mi s-a parut exceptional, nu cred ca ideea si personajele, mai ales cel principal, s-ar fi putut potrivi altor vremuri, e in perfecta concordanta cu ceea ce exprima actorii.
    ‘De ce există criminali?’ – pai eu cred ca tocmai spre tipologia asta se indreapta filmul si spre raspunsul asta. stiai ca personajul principal e la liceu?(nu mai tin minte daca este precizata chestia asta in film, dar in carte e).
    in primul rand ca personajul nu e prost, chiar are sclipiri de genialitate, dar e tanar si insetat, si setea asta se manifesta in toate porcariile pe care le face, are avantul tineretii, pe care cei din gasca lui nu-l au, aia sunt cam animale puse pe rautati, lumea lui in schimb e identica cu decorul din film, si nimeni in tot romanul/filmul nu relationeaza cu ideea lui de viata, el vrea sa simta! fiind un refulat, explodeaza in mod negativ: nu vedeti cum vad eu, nu simtiti ca mine, nu va intereseaza de mine (mai ales parintii), nu ma percepeti asa cum sunt (tipul care il supraveghea, doctorii, societatea), n-o sa va fac sa intelegeti, dar o sa va fac sa va temeti! si izbucneste, savarseste tot ce e interzis social, in primul rand ca sa le faca rau lor pt ca nu se preocupa sa-l cunoasca si sa-l iubeasca, si in al doilea rand ca sa-si demonstreze siesi ca poate sa traiasca fara ei si fara aprobarea lor. batalia are loc in mintea lui si metamorfoza lui in paria are loc tot in interior datorata totusi factorilor externi.
    ar fi ajuns cu siguranta sa omoare, si tipa pe care a violat-o chiar moare, daca nu s-ar fi intamplat lucrurile altfel.
    cred ca ceea ce cartea/filmul a vrut sa demonstreze e ca societatea impune reguli proaste si se foloseste de experimente care sa robotizeze creierul uman, in loc sa vindece si sa persiste in intelegerea mecanismelor care au loc in mintea unui adolescent rebel. insusi faptul ca isi crease un vocabular al lui arata ca dezaproba tot ce tine de lumea in care traieste, nu e de acord cu regulile, gandirea si limbajul lor. el traieste, ei sunt robotizati in trairi. societatea poate sa construiasca singura, in consecinta, un caracter criminal antrenand caracteristicile native ale unei persoane care isi doreste o comunitate in care sa se desfasoare, dar nu are parte de una pe masura asteptarilor sale.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: