Liberul arbitru


Ca să vezi, eu deja am scris despre liberul arbitru. Mai întâi, povestea începe aici, apoi se continuă aici.

Aş vrea să fac o completare acum.
Adevărul tău este doar al tău. Poate fi diferit de al altuia. Noţiunile de „bine” şi de „rău” sunt mai vagi decât se crede, la fel şi noţiunea de „a judeca”. Aşadar, nu trebuie să te temi cine ştie ce de faptul că eşti diferit. Eşti om, ai liber arbitru, or fără el nu puteai fi diferit de alţi oameni. Căci prin graţie divină ai primit atât liberul arbitru, cât şi faptul de a fi diferit. „A fi” al tău nu are de-a face cu „a fi” al celorlalţi. Este o stare, cum e cea de veghe sau de somn. Nu există perfecţiune, fă doar ce-ţi spune sufletul să faci. Dacă te plictiseşti, înseamnă că ai nevoie de experienţe noi, şi atunci ar trebui să rupi rutina, chiar dacă e comodă. Oricum, eu scriu doar sugestii pe-aici, nu reguli, nu porunci, astfel încât orice ai decide este doar responsabilitatea ta. Nu vreau să se înţeleagă prin acest cuvânt, „responsabilitate”, o povară morală. Pentru că nici nu este. Responsabilitate, din punctul meu de vedere, este doar a recunoaşte faptul că tu ai făcut una sau alta şi atât. Nu trebuie să existe consecinţe nedorite. Doar noi le creăm… Ciudat, nu?

Liberul arbitru implică responsabilitate. Nu implică şi consecinţe. Frumuseţea, pentru a fi admirată, nu are nevoie de consecinţe. Îţi poţi asuma responsabilitatea pentru faptul că o admiri.🙂 Pentru că tu ai ales s-o admiri. Acesta este liberul tău arbitru. Apare vreo consecinţă din faptul că o admiri? În realitatea ta, da sau nu. În realitatea altuia, probabil, dar asta nu contează. Fiecare trăieşte în realitatea proprie, dar asta nu înseamnă deloc că e rupt de lume, ci chiar dimpotrivă. Lumea este un ansamblu de realităţi diferite, iar asta vedem la nivelul popoarelor Pământului. Vezi câtă diversitate e? Câte diferenţe pe o singură planetă? Ce să mai zicem de întregul Univers… Se contrazic, ar zice unii. Se completează, aş zice eu şi probabil alţii. Dar ştii care e partea frumoasă a vieţii? Că nu contează deloc ce cred alţii. Contează ce crezi tu, căci tu eşti cel care îşi creează propria realitate. Greu de crezut? Depinde…

Cu siguranţă ai auzit de puterea gândului. Da, există această putere. Trebuie doar s-o experimentezi. Dar ca să faci acest experiment, primul pas este să accepţi acest lucru în realitatea ta, ca fiind parte din ea. Apoi să vezi cum acţionează puterea gândului în realitatea ta. În primul link de mai sus, e vorba de un fermier fericit. El a ales să fie fericit şi, deşi nu ştia de puterea gândului, a ales să binecuvânteze tot ce are. Şi vedeţi ce bine-i merge totul.🙂 Hm, e adevărat că e suficient să te gândeşti la bucurie ca să te simţi bine (în realitatea ta interioară). Dar dacă vrei bucurie şi în realitatea ta exterioară, e de-ajuns să creezi un sentiment care se potriveşte gândului şi gata, s-au creat deja împrejurările virtuale prin care acest lucru să se întâmple şi la modul concret, deşi e nevoie de timp. Poţi programa perioada de timp, dacă vrei, căci Universul n-are limite. Tu, nici atât. De fapt, dacă n-ai fi tu, n-ar fi nici ceilalţi. Şi fără oameni, n-ar fi fi stele, n-ar fi planete, n-ar fi Univers… Căci acestea există datorită nouă…
Dar acesta este un alt subiect de discuţie…

Ne „vedem” data viitoare.🙂

About eXstatic

Aşa cum sunt, mereu în căutarea necunoscutului. Leşinat şi activ, în acelaşi timp. Paradoxal (sau nu), sunt eu însumi.

Posted on vineri, 22 August 2008, in aberaţii and tagged , , , , , , , , , , , , , , . Bookmark the permalink. 3 comentarii.

  1. Da, nu ajunsesem încă la acele post-uri😀, abia acum le-am citit.
    Mulţumesc, e foarte frumos ceea ce ai scris despre liberul arbitru🙂. Eu consider că uneori (mai rar, din păcate) suntem ceea ce alegem să fim. Dar, de cele mai multe ori, suntem ceea ce credem noi că alegem să fim, pentru că, în esenţă, alegerile noastre sunt foarte puternic influenţate şi chiar condiţionate de „argumentele” biologice ale genelor şi cele sociale ale mediului.
    Oamenii sunt unici, ai dreptate. Eu aş spune că, înaintea liberului arbitru, prima diferenţă între ei şi cea mai dureroasă o fac chiar genele. Unii se nasc retardaţi, alţii geniali, iar alţii sunt oamenii aşa-zis „normali”. Pe baza unui intelect redus sau a diferitelor tulburări mentale datorate unui fond biologic disfuncţional, despre unii se afirmă că nu au discernământ. Abia atunci problema liberului arbitru devine cu adevărat spinoasă, pentru că nu există nimeni care să îşi asume responsabilitatea, iar oamenii preferă să aibă întotdeauna un ţap ispăşitor, cum se zice.
    La gene se adaugă mediul, care înseamnă şi formarea anumitor credinţe. Aflarea adevărului „obiectiv”, cu valoare universală, este adesea lipsită de utilitate practică tocmai fiindcă oamenii au credinţe diferite legate de adevăr. Din acest motiv, nu trebuie ca ceva anume să fie adevărat (din punct de vedere obiectiv) ca să fie util. Unii oameni cred în liberul arbitru şi realizează lucruri extraordinare. Alţii cred în destin şi au realizări la fel de grozave. Asta pentru că fiecare, aşa cum ai spus, îşi are propria lui realitate interioară, subiectivă, în care credinţele lui îl fac fericit sau nefericit. Dacă ceea ce cred alţii despre tine nu te face, teoretic, cu nimic mai bun sau mai rău decât eşti, în acelaşi timp, este evident că realitatea exterioară, obiectivă îţi modifică credinţele într-un fel sau altul; până la urmă orice este subiectiv are un substrat obiectiv (la fel cum psihicul uman are o implementare biologică în creier, fapt atestat de efectul pe care diversele leziuni cerebrale îl au asupra personalităţii indivizilor). Cu toate acestea, sigur că poţi încerca să modifici tu realitatea exterioară mai înainte de a te modifica ea pe tine. Dar asta se întâmplă mai rar. De foarte multe ori oamenii fac ceva nu pentru că şi-ar dori (deci acţionând pe baza liberului arbitru), ci pentru că „aşa trebuie”.
    Pe de altă parte, ai atins un aspect foarte interesant şi în ultima parte a post-ului şi anume ideea că lucrurile încep să existe atunci când noi devenim conştienţi de ele. Sunt curios să aflu ce crezi despre asta, asa că voi citi in continuare blogul tău. Îmi place cum scrii:)

  2. Bună, Matey, când o să mă întorc din excursie o să-ţi pot da un răspuns.🙂 Agitaţia nu prea e prielnică gândurilor mele. În orice caz, văd că unele puncte diferă de ale mele, dar nu e nimic greşit în asta. E doar altceva. Diferenţa. Atât.

  3. Bună, nici eu nu cred că e ceva greşit în a avea păreri diferite; dimpotrivă, dacă nu ar exista şi diferenţe, viaţa ar fi plictisitoare. Îţi doresc călătorie plăcută!:)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: