Arhive blog

Ce-am mai aflat

Tocmai am aflat că Mioveni, un orăşel din Argeş, are 6 ISP-uri. Piteştiul, reşedinţa de judeţ, are 4. Acesta să fie un semnal că avem un capitalism sălbatic în domeniul internetului? Sau se extinde sălbăticia şi în alte domenii?

Am aflat că sora mea se va muta într-un apartament din Bucureşti, cu chirie. Asta înseamnă ceva grozav pentru mine. În primul rând, mă scapă de căţeaua de care a trebuit să am grijă în ultimele luni, acum are 10 luni împlinite. În al doilea rând, mă scapă şi de calculatorul vechi, pe care-l folosesc acum. Ea nu m-a lăsat să-l folosesc pe cel nou, pe motiv că în cel vechi are muzica ei preferată… Ei bine, sper că a meritat aşteptarea începută în octombrie 2008 (cumpărasem calculatorul nou în septembrie). Termenul e de maxim 2 săptămâni.

Am aflat că prietenul de 21 de ani al mamei mele va sta în acelaşi apartament cu mine şi cu ea pentru o săptămână, până îşi găseşte unul pe care să-l ia cu chirie. Se anunţă o perioadă interesantă.

În plus, e posibil să se întâmple ceva care să-mi dea unele planuri peste cap. Singura problemă e că nu pot anticipa exact. Aşa că nu-mi mai fac planuri deloc.

Anunțuri

La sfârşit de septembrie

Nu ştiu dacă aveţi chef să fiţi plictisiţi cu întâmplări pe care oricine le trăieşte pe la începutul studenţiei, dar simt o mare nevoie să mă descarc undeva. Şi acesta, din nefericire pentru cititorii obosiţi de telenovele cotidiene, este locul cel mai potrivit, fiind blogul meu (din păcate, un jurnal public şi scris sub anonimat, din fericire)… A, apropo de asta, am fost surprins că am pierdut un cititor şi am câştigat doi în loc, în timpul în care am „absentat” (de fapt, intram pentru puţină vreme, când aveam ocazia).

Acum sunt acasă, fiindcă s-au întâmplat nişte chestii mai mult sau mai puţin încâlcite.

La sfârşitul lui septembrie am depus cerere pentru cazare la cămin (deşi nu-mi surâdea ideea şi ştiam că n-o să primesc aşa ceva, mai ales că cei de la primul an, indiferent de facultate, nu pot măcar să spere la un loc de-acolo)… Până la urmă, sătul de aşteptare, m-am dus la o întâlnire cu câţiva prieteni de-ai mei, pe care-i ştiu de pe un forum. 🙂 Luana şi alţi doi amici. Ea a venit cu un cuplu, pe care nu-l cunoşteam, dar n-o să-l menţionez decât în treacăt. Pe ceilalţi i-am mai văzut înainte, ne-am salutat, mi-am cerut scuze pentru întârziere, fiindcă n-am reuşit să-mi dau seama care e intrarea la Hanul lui Manuc (nu era poarta neagră şi mare, cum mi-a sugerat cineva, care nu ştia că era încuiată)… Bun, am stat de vorbă şi apoi ne-am dus pe-afară. Am rămas la un moment dat cu Luana în maşina ei, ne-am plimbat prin oraş, i-am zis că am uitat un ghiozdan cu haine de schimb la biroul tatălui şi mamei a doua. M-am dus acolo, am luat ce aveam de luat, tata mi-a făcut reproş că am uitat s-o salut pe Mihaela, i-am zis că acum o să profit de ocazie (sau ceva în genul ăsta). Cum am văzut-o tristă, m-am gândit că are vreun necaz şi i-am făcut o urare, am salutat-o şi am plecat. Cum eram puţin grăbit, nu am stat să mă gândesc la fiecare detaliu.

O să mai scriu, când voi avea timp. Îmi pare rău că absentez, dar fac vacanţă de blog împotriva voinţei mele… Vă mulţumesc pentru simplul fapt că sunteţi aici… nu ştiu de ce.

Edit: Am modificat postul… Am dat prea multe detalii şi le-am şters…