Cum e să mori conştient?

Te-ai întrebat vreodată în legătură cu acest lucru? Eu nu, dar am citit într-o carte ceea ce puţini oameni pot povesti… Şi anume, că dacă refuzi moartea, totul se va petrece inconştient, inclusiv alegerea vieţii viitoare, fiindcă în momentul morţii tale îţi vezi într-o fracţiune de secundă întreaga viaţă în faţa ochilor tăi… Dacă supravieţuieşti, îţi schimbi viaţa radical, urmând să împlineşti ceea ce nu ai împlinit, din cauza faptului că îţi dai seama că ţi-ai irosit viaţa până în acel moment, iar de-„acum” vrei să o trăieşti la maxim, indiferent de consecinţe, fiindcă – nu-i aşa? – moartea te poate face nepăsător faţă de părerile altora…

Viaţa şi moartea pot fi feţele aceleiaşi monede… Singura chestie e că noi ar trebui să ne temem de viaţă şi nu de moarte, dar oamenii fac exact invers. Mă rog, depinde şi de cultură… Adică există oameni care se bucură de moartea celor dragi şi se întristează la naşterea bebeluşilor. Aceştia mi s-au părut cei mai interesanţi. Chestia e că nimic nu e sigur în lumea aceasta, însă schimbarea e singura constantă.

Eu aş pleca bucuros spre lume, dacă aş avea bani şi laptop cu conecţiune wireless la internet. Însă partea proastă e că eu am doar mijloace limitate şi tot ce pot face e să-mi imaginez că merg oriunde pe Glob, fiindcă e gratis. 🙂 Aşa că tot ce pot face e să-mi folosesc imaginaţia şi s-o împrăştii pe-aici, nu numai despre străinătate, ci şi alte chestii. S-ar putea, de exemplu, să spun chestii IT sau … Am rupt firul, fiindcă m-am uitat acum la titlu şi am început să mă întreb: Ce legătură are IT-ul cu moartea conştientă? Se pare că trebuia să nu ma abat de la subiect, dar am pus eticheta „aberaţii”, deci îmi permit să bat câmpii oricât îmi doresc. 🙂 Dar, ca să răspund şi la întrebarea care mi-a venit acum câteva secunde, zic aşa: Te poţi electrocuta, dacă n-ai brăţară antistatică sau dacă n-ai scos calculatorul din priză. Şi e pe bune, am citit undeva că cei care au încercat să facă diverse chestii fără să respecte aceste minime măsuri de siguranţă mor electrocutaţi, fără să-şi dea seama. Poţi să-ţi dai seama că te scutură zdravăn, dar mai puţin îţi dai seama când mori (sau când ai murit). În timpul în care eşti zgâlţâit de electricitate, îţi poţi vedea cam (jumătate din) întreaga viaţă, depinde de situaţie, având în vedere că unii mor mai repede şi alţii mai încet la astfel de şocuri electrice. Când te mai gândeşti că şi creierul are propria sa electricitate, îţi dai seama că în craniu se poate desfăşura un adevărat foc de artificii… La prima vedere, pare scârbos, dar e perfect pentru sinucigaşi.

Nu, nu sunt sinucigaş, dar am întâlnit trei băieţi care voiau să se sinucidă. Doi din ei, între timp, s-au răzgândit, însă al treilea e un caz mai special. Îi voi da pseudonimul Dorin. El a avut foarte multe tentative de sinucidere, de la cele clasice (tăierea venelor cu lamele de ras) la cele originale (a încercat să … nu-mi vine nimic în minte, dar sper că se înţelege ideea).

Am văzut că pot scrie la infinit despre moarte. De când mi-a murit bunica preferată, m-a interesat esoterismul, pentru a vedea cum e moartea… Ştiu cum e viaţa de după moarte, e pur şi simplu altă viaţă. Murind, îţi începi altă viaţă, metaforic şi literal. Până acum au murit şi renăscut părţi din mine, iar anul acesta voi asista la moartea şi renaşterea personalităţii mele. Voi trăi până la sânge şi voi vedea.

Comentariile sunt binevenite, fie şi cele critice. 😉