Category Archives: non-ficţiune

Viitorul României

Raportul de ţară al României, elaborat de FMI la 30 septembrie 2010, clarifică obligaţiile faţă de Fond, inclusiv situaţia financiară a României

– Scăderea cu 25% a salariilor bugetarilor se va permanentiza

– Guvernul a minţit în privinţa “stimulentelor” – Scrisoarea de Intenţie către Fond prevede, în mod expres, eliminarea lor

– Dobânzile plătite de Guvern, numai anul acesta, sunt mai mari cu 350 de milioane de euro decât suma economisită din reducerile salariale ale bugetarilor

– În 2010, fiecare român plăteşte aproape 5 milioane de lei vechi pentru a achita numai dobânzile, care depăşesc 9,2 miliarde lei, ale împrumuturilor de stat

– 20% din banii băncilor private sunt împrumutaţi către Guvern

– Medicamentele nu vor mai fi compensate

– 150 de întreprinderi publice, inclusiv cele strategice, vor fi privatizate

Nici nu s-a încheiat primul acordul stand-by cu FMI (ultima tranşă vine în martie 2011), că se negociază deja unul nou. De data asta, este doar de precauţie, adică nu apelăm la o anumită sumă de bani, dar am putea apela, în caz că nevoile ţării o cer. Ca să fim bine înţeleşi, vom plăti Fondul ca să nu ne dea nimic. Dar până se vor elucida clauzele noului împrumut, să recapitulăm puţin condiţiile celui la care suntem deja înhămaţi. Şi fac asta mai ales pentru cei care, naivi sau rău intenţionaţi, susţin că un astfel de acord aduce crediblitate şi stabilitate ţării, dar şi pentru cei care văd în FMI un Moş Crăciun binevoitor, care ne ajută la greu. Nimic mai fals!

Dobânzile anuale sunt mai mari decât economiile din reducerile salariale

Valoarea acordului prezent este de 12,9 miliarde de euro, în cinci tranşe, care, în cea mai mare parte, au mers şi vor merge direct către Rezervele Băncii Naţionale, cu o dobândă aproximativă de 3,5%. Adică, Guvernul nu are acces direct la aceşti bani. BNR împrumută băncile comerciale, la o anumită dobândă, şi mai departe, Guvernul se împrumută de la băncile comerciale, la o dobândă şi mai mare, vehiculată undeva pe la 6-7 puncte procentuale. În prezent, băncile comerciale din România au 20% din bani împrumutaţi statului român, faţă de 8% cât era în 2008.

Conform statisticilor FMI, în anul 2010, statul român va plăti 2,16 miliarde de euro numai pe dobânzi, ceea ce reprezintă 1,8% din PIB. Un calcul simplu demonstrează că fiecare cetăţean român plăteşte, numai anul acesta, suma de aproape 5 milioane de lei vechi ca să acopere dobânzile împrumuturilor Guvernului. A fost o singură excepţie, în timpul campaniei electorale prezidenţiale de anul trecut, când FMI a dat banii direct către trezoreria statului, ceea ce nu poate însemna decât un sprijin făţiş pentru puterea de atunci. Dar nu şi necondiţionat.

FMI este, în ultimă instanţă, o instituţie financiară care are drept scop profitul. Ea împrumută ţări aflate în dificultate financiară şi se asigură că primeşte banii înapoi, fără a fi interesată de modul în care sunt cheltuite sumele. Însă FMI condiţionează întotdeauna împrumuturile prin negocierea cu administaţia centrală a unor politici economice şi fiscale, care trebuie să fie respectate întocmai. Cu cât guvernul unei ţări este mai slab şi mai nepregătit profesional, cu atât condiţiile impuse de FMI vor fi mai drastice. Politicile impuse de FMI sunt extrem de pragmatice, ele nu iau în calcul decât cifrele, nicidecum implicaţiile sociale ale politicilor promovate. Guvernului ţării împrumutate îi revine sarcina de a trece prin Parlament aceste legi, pentru a respecta contractul semnat cu FMI şi de a se bucura în continuare de susţinea sa financiară.

Permanentizarea tăierilor salariale şi reducerea cheltuielilor sociale

Obligaţiile contractule ale Guvernului român pot fi studiate, negru pe alb, pe pagina oficială a Fondului, care face public Raportul de ţară din 30 septembrie, principala sursă de documentare pentru această analiză. Pe scurt, statul român s-a obligat să facă o reformă a salariilor bugetarilor, pe care să le fixeze la nivelul lor redus cu 25%, astfel încât să contracareze hotărârea Curţii Constituţionale, care a permis această tăiere, cu condiţia ca ea să fie temporară. Acest lucru va aduce o creştere de 1,5% din PIB, conform calculelor Fondului, mai puţin decât dobânzile pe care le plătim pentru împrumuturile cu care statul face astfel de reforme.

Deci bugetarii care se aşteaptă să le revină salariul la nivelul de după scădere se înşală amarnic. De asemenea, guvernul s-a obligat contractual să îngheţe pensiile, să elimine subvenţiile în sistemul de sănătate, să reducă personalul guvernamental, să elimine al 13-lea salariu şi primele de vacanţă. Schemele de asistenţă socială vor fi reduse dramatic.

Tăierea stimulentelor, care a declanşat ample proteste în rândul bugetarilor, este prevăzută în mod expres în angajamentul faţă de FMI, la capitolul 14 (Reforme Fiscale) al Scrisorii de Intenţie a României, din 9 septembrie 2010. Reprezentanţii guvernului au minţit public când au spus că nu au fost informaţi că există astfel de stimulente, de vreme ce ele sunt menţionate, ca atare, într-un document oficial al Guvernului. Desigur, există şi probabilitatea ca Guvernul însuşi să nu-şi fi citit scrisoarea, ci doar să fi semnat-o ca “primarul”. Lucru care s-a demonstrat că nu e o nouate.

Fondul mai cere statului român să crească contribuţiile la pilonul doi de pensii, respectiv pensiile private. Până acum, se remarcă, prin aceste politici promovate, o susţinere către instituţiile bancare şi de asigurări private (cei care au fost responsabili pentru crahul financiar din 2008), în dauna instituţiilor publice. Acest lucru înseamnă, în fapt, un transfer de suveranitate din partea statului român, care şi-a asumat să urmărească interesele financiare ale marilor corporaţii financiare, în dauna cetăţenilor săi. Adică, să ia de la săraci şi să dea la bogaţi.

Dar coşmarul nu se termină aici. Statul român s-a obligat să vândă pachetul majoritar de control la aproximativ 150 de întreprinderi publice, inclusiv cele strategice, cum ar fi domeniul energetic. Un alt transfer îngrijorător de suveranitate. Mai mult, guvernul se angajează să promoveze un nou cod al muncii, mai “flexibil”, cum îl caracterizeazp Fondul. Cu alte cuvinte, FMI vrea să se asigure că angajatorii privaţi au mână liberă să angajeze şi să concedieze forţa de muncă, după bunul lor plac. De aici până la reintroducerea sclaviei nu este decât un pas. Mic, se pare, pentru Guvernul român.

După cum se vede, până în prezent, statul român a urmat ad litteram indicaţiile Fondului, chiar dacă, public, a încercat să acrediteze ideea că există un fel de negociere între Guvern şi FMI. Recenta “eroare” din Parlament, care contravine flagrant clauzelor contractuale, va fi, mai mult ca sigur, corectată în scurt timp. Este imposibil ca statul român să schimbe, neprevăzut, schema fiscală, fără aprobarea prealabilă a Fondului. Experienţa arată că FMI nu va agrea niciodată aşa ceva.

Drepturi speciale de tragere la toată lumea

Ce câştigă Fondul, în afara faptului că promovează interesele marilor corporaţii? În primul rând, este onorariul său, care se ridică la 140 de milioane DST (drepturi speciale de tragere, moneda FMI, calculată ca medie a unui coş format din monedele: dolar american, euro, yen şi lira sterlină). În euro, suma depăşeşte 150 de milioane. La ea se mai adaugă şi dobânda, fluctuantă, undeva la 3,5% pe an, pentru cei 12,9 miliarde.

Activitatea Fondului Monetar Internaţional, care are drept misiune declarată cooperarea monetară între cele 187 de ţări membre, a fost deseori criticată, inclusiv de persoane marcante, precum fostul preşedinte american Bill Clinton sau laureatul premiului Nobel în Economie, Joseph Stiglitz, care a declarat odată că Fondul “reflectă ideologia şi interesele comunităţii financiare occidentale”. FMI este, în mod notoriu, adeptul programelor dramatice de austeritate pentru corectarea deficitelor bugetare, care de multe ori au dat greş în mod dezastruos.

De-a lungul timpului, Fondul a susţinut financiar chiar şi regimuri dictatoriale şi militare, deschise către marile corporaţii europene şi americane, în special în ţările din America de Sud, Africa şi Asia. Catastrofala criză din Argentina, din anul 2001, este atribuită nefastei combinaţii între politicile de austeritate dictate de Fond (reducerea cheltuielilor din sănătate, educaţie şi asistenţă socială) şi o clasă politică dispusă să amaneteze resursele naturale strategice în schimbul atingerii intereselor personale.

Ce înseamnă “reforma statului”?

În aceste condiţii, este just să ne întrebăm unde va ajunge România, odată pornită pe această cale trasată pentru ea de reprezentanţii unor interese adverse majorităţii cetăţenilor români? Începe să se contureze destul de clar că finalitatea o reprezintă crearea unei administraţii publice minimaliste şi transferul de responsabilitate către corporaţiile private. Cu alte cuvinte, organizarea statală, aşa cum o cunoaştem, va înceta să existe. Sănătatea, educaţia, apărarea, poliţia, asigurările şi pensiile, transporturile, sistemul energetic şi, în general, toate serviciile oferite în mod tradiţional de către stat vor fi privatizate. Îşi vor permite astfel de servicii numai cei care îşi vor putea asigura venituri suficiente pe cont propriu. În acest timp, o mare parte din populaţie nu îşi va mai putea satisface nici măcar nevoile primare, ceea ce va echivala cu o condamnare la sărăcie, şi poate chiar la moarte. Este un scenariu la care, din păcate, deja asistăm neputincioşi. Oare asta este “reforma statului”, pentru care au votat milioane de români?

Acest articol este scris în calitatea mea de licenţiată în relaţii economice internaţionale şi absolventă a unui master în gestionarea afacerilor externe, la o univesitate vest-europeană.

Articol scris de Claudia Ion

Anunțuri

Sănătatea înainte de toate

„Salut. Ce mai faci?”

Cam aşa ar începe o discuţie obişnuită. În orice context. Dar sunt puţine discuţii care să abordeze subiecte tabu, din simplul motiv că sunt tabu. Acelea apropie oameni. Mă rog, pentru a le aborda, trebuie să fii sigur că persoana respectivă n-o să se uite urât la tine fiindcă le-ai adus în discuţie. Dacă ai reuşit să găseşti înţelegere la aceasta, atunci eşti sigur că ai nimerit persoana potrivită pentru a-ţi deschide mintea şi gura (nu pentru a căsca, cu siguranţă), pentru a aduce în vedere anumite aspecte care, destul de probabil, au scăpat altora. Dacă nu, asta e. Se mai întâmplă, cauţi pe altcineva cu care să discuţi ceva „fierbinte”.

Încă nu-mi dau seama care sunt majoritatea subiectelor tabu, tocmai fiindcă sunt convins că sunt multe care nu au fost puse în discuţie. Dar pot să dau exemple: clismă, colon, cancer, medicamente otrăvitoare…

Din ce în ce mai mulţi oameni sunt nemulţumiţi de propria lor viaţă, iar acest lucru este discutat cu uşurinţă. Cam prea multă, aş zice eu, fiindcă nimeni nu se gândeşte care ar putea fi cauzele. Vreau să zic, mulţi se gândesc la cele exterioare (economia, politica, medicina care trebuie dezvoltate etc.), dar foarte puţini se gândesc la cele interioare. La sănătate. Nu aţi observat că sunt mulţi care suferă de boli diverse? Şi că îmbolnăvirile se petrec din ce în ce mai des printre oameni? Dacă s-a observat, nu a zis nimeni nimic. Toţi se gândesc că e stresul zilnic. E adevărat, acesta e o cauză aparent nesemnificativă, dar nu cred că e de neglijat. Oricum, sunt mai multe, cum ar fi alimentaţia iraţională, poluarea mediului, ritmul haotic al cotidianului citadin şi altele care încă nu-mi vin în minte…

O posibilă cauză, la care m-am gândit acum câteva luni, ar fi zgomotul oraşului (poluarea fonică), care nu mă atinge aproape deloc (decât la metrou, când mă plimb prin Bucureşti), dar multora li se poate scădea auzul din cauza asta. Nu credeţi? Întrebaţi-vă rudele de la ţară (în caz că le aveţi), de câte ori au fost prin oraş nu au fost deranjate de zgomote? Anul trecut discutam cu o prietenă despre nepoata ei, care a avut otită din cauză că mama ei, sora prietenei, urla la ea  fiindcă era stresată la serviciu şi a adus stresul de-acolo în casa ei. Acum cred că necazul a trecut, dar ţin minte că am adus în discuţie atacul energetic şi psihologic în cazuri asemănătoare. Deşi pare ceva abstract[izat], în realitate are un efect cât se poate de concret asupra organismului nostru. Poluarea, de orice fel este aceasta, este un atac la adresa organismului nostru şi există chiar înăuntrul nostru, la modul foarte serios şi propriu.

Uitaţi-vă din nou la cuvintele-cheie pe care le-am bănuit a fi tabu. Medicamentele respective sunt parte integrantă din această poluare. La fel şi alimentele artificiale, dulci(urile), aditivii, E-urile etc. Mai e nevoie să mai spun? Dacă vreţi să ştiţi care sunt acele medicamente, trebuie să precizez că lista e parţial preluată dintr-un e-mail pe care l-am primit de la cineva, iar acel e-mail nu are o sursă anume, deşi se plimbă prin mediul virtual românesc.

  • Un prim exemplu este siropul de tuse cu Clobutinol. Acesta, după ce a fost folosit intens timp de peste 40 de ani, a fost interzis în 2007, constatându- se că produce dereglări ale bătăilor inimii. Iată câteva dintre numele sub care a fost folosit: SILOMAT, CLOBUTINOL, STADA, TUSSED, ROFATUSS, NULLATUSS.
    În România, medicamentul SILOMAT pe bază de CLOBUTINOL, produs de către compania BOEHRINGER INGELHEIM, a fost disponibil în farmacii fără prescripţie medicală până în 2007. Apoi acesta a fost retras de pe piaţă şi în ţara noastră, în urma unei directive a Agenţiei Europene pentru Evaluarea Medicamentelor.
  • Sprayul pentru astm ISOPROTERENOL, comercializat sub numele de ISUPREL, a ucis în anii `60 în jur de 3500 de pacienţi. Cu toate acestea, el se comercializează în continuare în ţara noastră şi este prescris în diverse afecţiuni ale inimii.
  • Medicamentul STILBESTROL a fost dovedit ca producând tumori uterine şi mamare la femei şi a fost scos de pe piaţă în unele ţări europene. În România, este produs şi comercializat de patru companii farmaceutice: Amniocen, Farmacom, Imedica, Mediplus Exim.
  • Un scandal legat de cunoscutul Paracetamol a avut loc în Anglia, în 1971. 1500 de pacienţi au fost internaţi în spital după ce au luat Paracetamol. Cei mai mulţi au avut probleme şi mai mari în spital din cauza tratamentului ulterior.
  • În SUA, medicamentul ORABILEX a creat boli de rinichi care au dus la moarte.
  • Somniferul CONTERGAN a făcut ca zeci de mii de copii să se nască degeneraţi fizic. În Germania, în anul 1958, producătorul acestui „medicament” a trimis peste 40.000 de scrisori doctorilor, convingându- i că acesta este cel mai bun somnifer pentru gravide şi mame care alăpteaza copii. În ciuda scandalului legat de Contergan, concernele farmaceutice au continuat să vândă otrăvuri la gravide şi copii. În 1978, s-a făcut cunoscut public că medicamentele PRIMODOS, AMONORN, DUOGYNON, BEBENDOX şi BNDECTIN au condus la malformaţii ale nou-născuţilor.
  • În 1970, au fost scoase de pe piaţă tranchilizantele PRONAP şi PLAXIN, pentru că produceau moartea nou-născuţilor.
  • TRILERGAN a fost confiscat de poliţie, în 1975, în Italia, pentru că producea hepatită (deci hepatita nu vine neapărat de la un virus, aşa cum se crede).
  • FLAMANIL, un medicament reumatic, a fost retras în 1976 de pe piaţă, după ce s-a constatat că duce la pierderea conştiinţei. Acest medicament se comercializează în continuare în Spania.
  • În 1979, a fost recunoscut în mod oficial că VALIUM creează dependenţă, chiar şi în doze mici. Mai mult de 15% din americanii adulţi luau regulat Valium.
  • Inhibitorii de apetit PRELUIN şi MAXITON au fost scoşi de pe piaţă, în Germania, după ce s-a constatat că afectau grav inima şi sistemul nervos.
  • Medicamentul pentru afecţiuni ale inimii ERALDIN, prescris între 1970 şi 1975 la un număr de peste 100.000 de britanici, a cauzat daune la ochi şi intestine, precum şi numeroase decese. ERALDIN există în farmaciile româneşti.
  • S-a constatat că antinevralgicul PHENACITIN, care s-a vândut în lume sub 200 de nume diferite, împiedică funcţionarea rinichilor, chiar distrugându-i complet, produce tumori la rinichi şi distruge globulele roşii din sânge. Un alt antinevralgic, AMYDORPHIRIN, a fost interzis în peste 160 de ţări (nu în toate, în multe se mai vinde încă), fiindcă împiedică formarea celulelor albe din sânge, ceea ce conduce la moarte. Antinevralgicele şi antireumaticele TANDERIL şi BUTAZOLUDIN (CIBA-GEIGY) au condus în întreaga lume la moartea a peste 10.000 de pacienţi.
  • Unul dintre cele mai populare medicamente din România, ALGOCALMINUL, este unul dintre cele mai otrăvitoare remedii de pe piaţă. ALGOCALMINUL este interzis în majoritatea ţărilor şi drastic restricţionat în restul statelor. Medicii spun că medicamentul poate provoca o boală fatală, care distruge celulele din măduva osoasă, aflate în strânsă legătură cu celulele sangvine. Din cauza lipsei de informare, românii profită de preţul accesibil al medicamentului, cumpărându-l la scară largă, chiar dacă în ţări precum Belgia, acesta este trecut la categoria otrăvuri.
  • În 1978, medicamentul complet nefolositor OXICHINOLIN, prescris în probleme digestive, a provocat un scandal mondial: peste 30.000 de oameni au orbit ori le-au paralizat picioarele după administrarea sa. Acest medicament a provocat şi numeroase decese (peste 1000 numai în Japonia).
  • În 1977, a fost retras de pe piaţă PHENFORMIN, un medicament pentru diabetici, după ce făcuse peste 1000 de victime în fiecare an!
  • RASPERPIN, medicament împotriva hipertensiunii, creşte de trei ori riscul de cancer la sân, creează coşmaruri şi depresii şi se bănuieşte că produce tumori la creier, la hipofiză, la piele, la ovare şi la uter.
  • New York Post a scris că peste 852 pacienţi cărora le-a fost injectat medicamentul pentru inimă, EPINEPHEREN, au decedat.
  • Daily Telegraph a făcut cunoscut, în 1983, că anestezicul HYPNOMIDATE a condus, într-un spital de urgenţă din Glasgow, la o creştere rapidă a deceselor. Medicii au refuzat, însă, să publice numărul deceselor în rândul celor care au urmat tratamentul cu acest medicament. În Romania, încă se mai foloseşte în spitale, anestezic administrat ca soluţie injectabilă.
  • În 1983, în Suedia, au fost publicate dosare secrete de la firma CIBA-GEIGY, din care reiese că concernul era informat de moartea a peste 1182 de persoane din cauza antireumaticelor BUTAZOLIDIN şi TANDERIL. După alte surse, cifrele adevărate ale deceselor în urma acestor medicamente este de peste 10.000. La noi în ţară, se comercializează încă TANDERIL ca medicament antireumatic.
  • New York Times a scris, în 1984, că medicamentul SELACRYN 1980 a fost retras de pe piaţă după ce au fost recunoscute peste 510 cazuri de distrugere a ficatului şi de moarte.
  • După ziarul Guardian din 4 ianuarie 1985, medicamentul împotriva infecţiilor cu ciuperci Nizoral a condus la 5 decese şi la 77 de cazuri grave de boală.
  • În martie 1985, ziarul Neue Presse a raportat că FANSIDAR, medicament împotriva malariei, a condus la boli de piele grave, cu pericol de moarte. În România, medicamentul este recomandat de medicii parazitologi pentru tratarea toxoplasmozei. Se comercializează în farmacii.
  • În iulie 1985, ziarul Guardian scrie că somniferele LARGACTIL au fost scoase de pe piaţă pentru că au condus la disfuncţii grave ale creierului. Substanţa cunoscută şi sub numele de LARGACTIL sau TORAZINA este un neuroleptic de veche generaţie, utilizat înca în unele spitale de psihiatrie. Acesta are efecte dezastruoase asupra organismului. Cifra victimelor se ridică la un milion de oameni care s-au îmbolnăvit de dischinezie, dereglări ale aparatului locomotor sau au pierdut pentru totdeauna capacitatea de a controla muşchiul limbii sau întregul corp.
  • În decembrie 1985, concernul CIBA-GEIGY a fost pus în situaţia de a recunoaşte public că a falsificat datele a 46 de ANTIBIOTICE şi altor medicamente, când au fost cerute de Ministerul Sănătăţii.
  • În mai 1985, autorităţile din SUA şi Marea Britanie au interzis prescrierea de hormoni care stimulează creşterea, pentru că pacienţii care îi folosesc se îmbolnăvesc de infecţii nevindecabile, chiar la mulţi ani după aceea. Hormonii respectivi au fost obtinuţi din creierul morţilor!
  • În decembrie 1985, Guardian a raportat că antidepresivele MERITAL şi NOMIFENSIN produc oprirea rinichilor, anemie şi pneumonie. Nomifensin este prescris în România în cazurile consumatorilor de droguri. Tot în decembrie 1985, acelaşi ziar a raportat că peste 2000 de oameni s-au îmbolnăvit din cauza medicamentului Felden administrat pe cale rectală. Acest medicament se găseşte azi în farmaciile româneşti. 77 de pacienţi au murit, aproape toţi din cauza ruperii şi sângerarii intestinelor. Concernul PFITZER (producătorul Viagra) a declarat, ca şi mai înainte, că acest medicament este „suportat bine” de pacienţi.
  • Vaccinul HEXAVAC, folosit din anul 2000, cu care au fost vaccinaţi deja 1,5 milioane de copii în Germania, a fost scos în anul 2005 de pe piaţă, fiindcă „nu funcţioneaza cum s-a aşteptat şi nu oferă protecţie”. Asta e declaraţia oficială, probabil că producea boli sau moarte. Morţii şi cei rămaşi bolnavi pe viaţă din cauza vaccinurilor nu prea apar în presă. Şi în România a fost folosit acest vaccin, dar acum este retras de pe piaţă.
  • Vaccinul împotriva bolilor create de căpuşe, Ticovac, singurul vaccin de acest gen pentru copii, a fost scos în 2006 de pe piaţă, fiindcă producea febră puternică şi efecte secundare masive.
  • Medicamentul VIOXX al firmei MERCK pentru artroză şi dureri la încheieturi, luat de peste 120.000 de pacienţi în Germania, a fost scos în octombrie 2004 de pe piaţă, fiindcă producea atac de inimă şi boli de inimă. Deşi firma ştia de efectele negative cauzate de acest medicament cu mult timp înainte, nu au retras medicamentul de pe piaţă decât la presiunea autorităţilor. Acest medicament a fost retras şi de pe piaţa românească.
  • Antiinflamatorul PREXIGE al companiei NOVARTIS împotriva artritei a fost scos de pe piaţă, în august 2007, fiindcă mai mulţi pacienţi au murit dupa ce l-au luat. Medicamentul BEXTRA pentru artrită, de la firma Pfizer, a fost scos de pe piaţă în 2005, din cauza riscului major de atac de cord şi congestie cerebrală. Aceste medicamente nu au autorizaţie de punere pe piaţă în România.
  • ZELMAC, un medicament împotriva afecţiunilor digestive, care se vinde în România la ora actuală, produs de compania Novartis, a fost scos de pe piaţă în Germania, în aprilie 2007, deşi nici măcar nu fusese aprobat încă, fiind folosit ilegal de către unii doctori în scopul testării lui pentru industria farmaceutică.
  • Un scandal foarte mare cu multe victime: LIPOBAY, un medicament care scade colesterolul, a fost scos în 2001 de pe piaţă. Acesta cauzase sute de decese. Concernul BAYER, care l-a produs, a fost dat în judecată de peste 1000 de ori datorită acestui medicament.
  • THYREOTOM FORTE, un medicament pentru suplimentarea aportului de hormoni tiroidieni la pacienţi cu hipotiroidie, a fost scos de pe piaţă, în Germania, în 2005. În România, în continuare, este prescris de medici şi se găseşte în farmacii.
  • KETOTIFEN, un medicament pentru tratamentul de lungă durată în astmul bronşic alergic sau cu componentă alergică, bronşită alergică şi tulburări astmatice, a fost scos în 2006 de pe piaţă, în Germania, din cauza efectelor secundare. În România, se găseşte în farmacii.
  • TERFENADIN, un antialergic, a fost scos de pe piaţă în mai multe ţări europene. În România, se găseşte sub denumirea de HISTADIN, un sirop folosit în tratamentul simptomelor multor afecţiuni alergice şi în prevenirea şi tratamentul reacţiilor alergice la transfuzia de sânge.
  • TENUATE RETAT, un medicament care scade pofta de mâncare, a fost scos de pe piaţă, în Germania, în anul 2000.
  • MERZOL, un medicament pentru alergie solară, a fost scos de pe piaţă, în 2005, din cauza efectelor secundare grave.
  • FDA a recomandat, în 2000, firmei GLAXO-WELLCOME (notă blogger: numele sună asemănător cu GlaxoSmithKline, firmă cu acelaşi profil; conform Wikipedia, e aceeaşi… pont: click pe Controversy din link-ul dat, numărul 8 în lista din stânga, pentru cei care cunosc engleza) să scoată de pe piaţă medicamentul LOTRONEX pentru intestine, din cauza morţii unor pacienţi care au luat acest medicament.
  • EXANTA, bazat pe substanţa XIMELATRAGAN şi aprobat în 2004 împotriva trombozelor, a fost scos de pe piaţă în februarie 2006, în Germania, din cauza efectelor negative grave asupra ficatului. Acest medicament nu a fost comercializat la noi.
  • TROVAN, un antibiotic, a cauzat morţi şi vătămări grave, astfel încât a fost scos de pe piaţă după un singur an de zile. Deşi la testele dinainte de aprobare se constatase că Trovan dăuneaza ficatului, firma PFIZER nu a considerat că este periculos. Comentariul firmei: „Trovan a fost cel mai bine testat medicament de pe piaţă, cu mult mai bine decât penicilina, de exemplu”. Oare câţi morţi şi bolnavi creează medicamentele care nu sunt testate aşa de bine, dacă unul testat aşa de bine duce la moartea pacienţilor, fiind interzis după un an? Legat de acelaşi medicament, autorităţile nigeriene au dat în judecată Pfizer şi acuză compania farmaceutică de implicarea în moartea unor copii cărora li s-a administrat Trovan, în perioada în care acest medicament nu era încă aprobat, în timpul unei epidemii de meningită.
  • PARKINSAN, medicament împotriva maladiei Parkinson, de la firma BYK GULDEN, vândut de peste 130.000 de ori pe an, creează dereglări mari ale ritmului cardiac, care pun în pericol viaţa pacienţilor care îl folosesc. Se cercetează dacă va fi interzis. Firma se scuză cu citatul „Funcţionarea şi siguranţa lui au fost dovedite prin studii”.
  • Despre URETHAN, medicii spun că vindecă leucemia. S-a constatat, însă, că el creează cancer la ficat, plămâni şi măduva oaselor.
  • METHOTREXAT, de asemenea împotriva leucemiei, a produs tumori şi a dus la anemie gravă şi ruperea intestinelor. În România, este comercializat şi prescris în reducerea durerilor şi a tumefacţiilor articulare.
  • MITOTHAN, un alt medicament împotriva leucemiei, duce la moartea rinichilor secundari. La noi, se găseşte sub numele de LYSODREN şi este utilizat pentru tratamentul cancerului stratului exterior al glandei suprarenale. Este produs de laboratarele HRA PHARMA – Franţa.
  • Antibioticul ISONIAZID duce la moartea ficatului. Acesta este comercializat în România.
  • Antibioticul KANAMYZIN produce insuficienţă renală şi atacă nervii auzului.
  • BISMUT, medicament prescris împotriva diareei şi chiar şi a constipaţiei (sic!) produce intoxicaţii grave. În Franţa au fost cunoscute mai multe mii de astfel de cazuri.
  • În 1984, ziarul Daily Mail a reportat că medicamentul împotriva acneei, ROACUTAN, care se prescrie şi în prezent, a condus, la jumătate din copiii mamelor care l-au luat în timpul sarcinii, la malformaţii foarte grave. ROACUTAN este prescris în continuare de doctorii români.

Este interesant că tocmai Roacutan a fost ultimul din lista kilometrică, fiindcă aş vrea să scriu aici ce am citit mai demult într-un forum despre acesta, şi anume, că induce depresie şi chiar gânduri negre, inclusiv sinuciderea. Cea care a relatat prin ce a trecut a ţinut, totuşi, să puncteze un lucru, acela că într-adevăr te scapă de coşuri. Problema pe care o văd e următoarea: când avem pe Pământ atâtea plante medicinale, de ce să recurgem la medicamente sintetice, care adesea nici nu sunt demne de încredere? De ce trebuie să răbdăm efecte secundare negative, când putem să ne vindecăm mai bine, mai rapid şi chiar mai frumos? Da, există vindecare frumoasă… doar că nu o cunoaştem, fiindcă am fost obişnuiţi să înghiţim pe nemestecate toate „minunile” medicinii oficiale…

Dacă aţi ajuns până aici, trebuie să vă admir pentru răbdarea de care aţi dat dovadă. Dar dacă aţi sărit până aici, nu-i nimic, căci paragraful următor este mai important. După aceea puteţi să căutaţi mai multe pe Internet despre medicamentele otrăvitoare sau opusul lor, cele naturiste, dacă doriţi. Am învăţat de-a lungul timpului că informaţiile sunt peste tot, trebuie doar să fii atent la ele ca să le poţi recepta, indiferent dacă o faci vizual, auditiv sau altfel. Am să trec acolo unde voiam să ajung, cu precizarea că nu-s plătit pentru ceea ce fac, ci scriu acest articol pentru că eu cred că noi, ca oameni, avem dreptul la o viaţă sănătoasă şi împlinită, lipsită de dureri de orice fel.

E vorba de un produs oarecum comercial, dar pe care urmează să-l testez. Acesta se numeşte Colonix, am comandat două pachete, unul pentru mine şi altul pentru mama mea… pe care o văd că se chinuie cu durerile şi bolile ei. Citind acel site, nu mi-a venit să cred în ce hal putem să ne intoxicăm, fără să ne dăm seama, întreaga noastră viaţă purtăm nişte chestii atât de urâte încât nu-ţi vine să crezi măcar că ele există şi acestea sunt, cu siguranţă, cauzele primare ale oboselii aparent fără motiv (poţi să-i spui şi lipsă de energie), cât şi ale unor boli. Din câte am aflat, se pare că rezultatele vor fi vizibile într-o săptămână sau două, poate chiar mai rapid, iar un pachet durează o lună, în timp ce tratamentul recomandat este de trei luni, mai ales pentru prima curăţare. După cum se vede, pare scump, mai ales dacă adaugi Toxinout, dar e nepreţuit în comparaţie cu ceea ce câştigi în urma folosirii acestuia. Ştiu că scriu ca şi cum deja aş fi încercat produsul, dar voi vedea pe parcurs dacă într-adevăr funcţionează.

Între timp, aveţi grijă de voi. 🙂 Şi de sănătatea voastră.

Ectoplasma

Am zis să public ceva mai interesant decât un post scris din plictiseală. M-am uitat la The Haunting in Connecticut, zice-se că-i bazat pe o poveste reală, dar unele chestii sunt exagerate, în timp ce altele nu par prea dezvoltate. Do I make sense here?

Anyway, am remarcat ceva interesant. Atât în film, cât şi în următorul articol (preluat din revista Paranormal, anul V, nr. 12, adică din 2001) se vorbeşte despre ectoplasmă, iar în ceea ce urmează sunt detaliate câte ceva despre acest misterios lucru.

***

În timpul şedinţelor de spiritism, mediumurile – fiind în transă – emană o substanţă amorfă vaporoasă, uneori solidă, care este denumită ectoplasmă. Termenul este de origine greacă (ektos – în exterior şi plasma – produs biologic).
Modul straniu în care se materializează fenomenul, cât şi natura materiei au generat mai multe teorii. O parte din specialiştii care studiază fenomenele oculte au afirmat că ectoplasma este o realitate, în timp ce alţii consideră rezultatele experimentelor o simplă iluzie sau o înşelătorie a mediumurilor.
Faptul nu pare supranatural sau de neînţeles dacă este comparat cu alte manifestări fizice bine-cunoscute, cum ar fi lumina produsă de insecte şi de majoritatea vieţuitoarelor subacvatice sau de electricitatea degajată de anumiţi peşti.
Curiozitatea fenomenului constă mai ales în forma sub care se produce ectoplasma.
În cazul ectoplasmei vaporoase poate fi observată o ceaţă mai mult sau mai puţin fosforescentă care învăluie capul mediumului. Ea poate fi asemuită cu aureola cu care personajele sfinte sunt desenate în operele de artă.
În situaţia ectoplasmei solide se poate vorbi de o materie de culoare albă, foarte luminoasă, care este degajată de întregul trup al mediumului. Această substanţă prezintă aspectul unei paste, a unor fire întinse sau a unei membrane. Ectoplasma solidă se poate deplasa de-a lungul corpului persoanei aflate în transă. De multe ori, apariţiile (asemănătoare cu scânteile) şi dispariţiile se succed într-un ritm variabil.
Cercetătorii fenomenului au ajuns la concluzia că ectoplasma este în strânsă legătură cu sensibilitatea mediumului.
Când şedinţa de spiritism s-a terminat, substanţa se retrage în trup. Există şi momente când ectoplasma capătă o formă bine determinată, putând fi observate mâini sau figuri care au caracteristicile anatomice şi fiziologice ale organelor care le reprezintă. Substanţa amorfă a devenit fragmentul unei fiinţe, fiind însă în strânsă legătură cu mediumul, ea pare o prelungire a lui.
În timpul experimentelor au fost executate mulaje după ectoplasmele materializate, realizându-se ulterior şi fotografii.

Cristiana Ţiţeica

Link-uri în caz de nevoie

Dual Boot Windows 7 with XP/Vista in three easy steps

How to remove Windows 7 wallpaper watermark

Acestea sunt mai mult pentru mine, căci am de gând să văd daca e pe bune toată vorbăria despre acest sistem de operare…

Rebeliune (ep. 1)

O femeie brunetă, însoţită de un bărbat şi mai brunet, cu aparat foto, intră în celula rebelului.
– Bună, am auzit lucruri interesante despre tine.
– Nu zău, îi răspunse cu jumătate de gură acesta, apoi se uită absent la fereastra cu gratii.
Pauză… Puţin stânjenită, femeia dă să zică ceva, dar el se uită brusc la ea.
– Cine eşti?
– Ah, sunt Ana-Maria Slăvic şi am venit să…
El ridică mâna la fel de brusc pe cât a întors capul adineauri.
– Dacă ai imaginaţie, încearcă asta: acum şi aici mori, fără nici un avertisment te pomeneşti în faţa lui Dumnezeu sau a Morţii şi eşti întrebată: „Cine eşti?”
Se uită la ea, care se uita mirată la omul acela ciudat.
– Ce vrei să spui?
– Ce crezi că se întâmplă după ce mori?
Pauză de gândire. Încurcată, spuse:
– Dacă mă voi întâlni cu cineva după ce mor şi mi se pune întrebarea asta, atunci nu ştiu ce aş spune…
– Un răspuns sincer e mai bun decât unul sofisticat şi fals. Mulţumesc că m-ai scutit de rahaturi. Acum, poate te întrebi de ce ţi-am pus întrebarea asta. (Ea dă uşor din cap.) Fiindcă voiam să ştiu cu cine am de-a face.
– Aa… (Se vede că e amuzată.)
– Era evident, nu?
Apăru un timid zâmbet ironic pe faţa lui, moment în care ea îşi revine şi îşi aduce aminte pentru ce a venit acolo.
– Uite, aş vrea să-ţi pun câteva întrebări, dacă nu te deranjează…
– Ai dreptul la trei întrebări, i-o reteză el din scurt.
– Aha, ochei, o să încep cu cea mai importantă. (către bărbatul de lângă ea) Porneşte reportofonul. (către rebel) Cum a început totul?

– Hm, intenţionat ai pus o întrebare care să ceară un răspuns cât mai lung? Ce chestie… Mă rog, eram un puşti care-şi pierdea vremea pe net, filme şi jocuri. Printre altele, m-am uitat la nişte documentare care vorbeau despre manipulare şi – evident – prima dată n-am vrut să cred aşa ceva. Era prea mult pentru mine. Dar pe urmă s-a dovedit că tot ce se spunea acolo era adevărat. Mă rog, nu literal, dar aşa am văzut. Până la urmă, m-am decis să-i întreb pe ceilalţi dacă ştiu ceva despre conspiraţiile care s-au pus la cale. De cele mai multe ori, ori n-aveau habar de nimic, ori aveau informaţii incomplete, dar de fiecare dată am auzit „chiar dacă se ştie, nu există dovezi, nu se poate face nimic”. Asta e cea mai pasivă atitudine pe care am văzut-o vreodată. Practic, ăştia parcă aşteptau să fie marcaţi ca vitele care urmează să fie duse la abatoare. Aşa că i-am lăsat în plata Domnului, poate aveau să se trezească şi ei, până la urmă. Vise, taică, vise. Nu se trezesc nici dacă le bagi tare în cap ideile pe care le transmiteau documentarele acelea. Aşa că ce era de făcut? Nu puteam decât să aştept momentul în care să refuz biocipul acela afurisit şi să fac scandal în lume. Ei bine, a venit momentul şi aşa am venit aici. Dar s-a trezit cineva? Mă îndoiesc. Parcă am intrat la mititica pe degeaba.

– Discursul tău a fost unul interesant, citez: „Ori eşti om, ori eşti oaie, tu faci diferenţa, nu alţii.” Ai confirmat că într-adevăr ai refuzat biocipul şi pentru asta ai intrat aici, dar nu ţi-era teamă de ceva sau pentru cineva?

– Ce ai citat tu acolo e cam scos din context, mai ales că am spus mai multe, nici nu mai ţin minte exact. Oricum, ştiam în ce belea intru, dar mai ştiam şi că nu am nimic de pierdut, aşa că nu contează deloc dacă mi-e teamă sau nu. Contează doar ca oamenii să realizeze în ce se bagă ei dacă acceptă cipul ăla nenorocit. Să scrie în ziar că moartea se ascunde în el: dacă încerci să-l scoţi, explodează. Chiar dacă supravieţuieşti, litiul ăla din bateria cipului se va scurge în corpul tău, prin sistemul sangvin, astfel încât otrăvirea letală e garantată. Până şi o fisură din acesta e suficientă ca să mori din cauza lui. Dacă protestezi cu ceva împotriva celor care controlează cipul, toate informaţiile despre tine dispar. Oficial, te-ai evaporat, nu mai exişti ca persoană. Bănuiesc că asta se întâmplă doar după accepţi chestia aia, aşa că am încercat să atrag atenţia cât de mult puteam asupra acestor chestii. Şi nu e nici o glumă. Ăştia chiar vor să omoare 6 miliarde de oameni din lumea asta. Au început cu modificarea genetică folosind viruşi şi bacterii asupra plantelor şi fructelor, au otrăvit apa cu flour sau clor (dacă nu chiar ambele), au băgat cianură în sare… S-au folosit de tot felul de tertipuri ca să moară cât mai mulţi oameni pe capete şi vezi statisticile demografice: mortalitatea a crescut în ultimii cinci ani… Carnea e şi ea modificată prin chimicale, laptele are nu ştiu ce otravă în el… Ca să nu mai zic de porcăria de Codex Alimentarius, în care au declarat nutrienţii ca fiind toxici! Auzi! După ce că vor să scoată nutrienţii din mâncare, vor s-o şi iradieze cu nu ştiu ce chestie de cobalt. Să strice mâncarea, să ne stricăm după ce o mâncăm ca apoi să murim liniştiţi în ignoranţa cauzei morţii. Nu, aşa ceva nu trebuie să se întâmple nimănui. Nu, nu mă tem, sunt furios. Să nu mai zic şi de medicamente!

– Calmează-te, nu suntem duşmani aici. Am înţeles ideea.
– Pe dracu’!
– Revenind la întrebări…
– Atâta răutate e în lume, că oamenii n-o mai văd. Când e ceva prea mare, de regulă e confundat cu fundalul şi ignorat ca atare. Dar asta e o chestie foarte serioasă. Nu se poate ignora genocidul care are loc chiar acum!
– Ultima întrebare! Spune-ne ceva despre tine.
El tăcu. Ea respiră profund şi, împăciuitoare, îi zâmbi încurajatoare, cam forţat, ce-i drept.

– Sunt sigur că ştii numele meu, aşa că o să trec peste asta. M-am născut în ţară, am crescut un pic în altă ţară, am revenit aici la 6 ani, sunt un om (şi cu asta mă mândresc, fiindcă înseamnă mai multe decât îşi închipuie ăilalţi) care ştie ce înseamnă să gândeşti şi să simţi lucruri de care alţii poate că nici nu ştiu, poate că ştiu, dar nu asta e important. Ce e urgent şi important de semnalat e că toate lucrurile pe care vi le-am spus arată clar că se pune la cale ceva mult mai sinistru decât genocidul a şase miliarde de oameni. Şi ce-i mai grav e că eu ştiu ce se va întâmpla după ce va fi pus cipul în corpurile oamenilor…

Pauză. Femeia se uită întrebătoare la el.

– Deci până acum am arătat cum viaţa e încălcată atât de grosolan de cei care fac cipurile… Poate nu-ţi vine să crezi, dar asta e nimica toată pe lângă ce se pregăteşte. După ce-ţi vor lua banii, sănătatea şi identitatea, îţi vor lua şi libertatea de care ai parte acum. Nu vei putea gândi liber, nu vei avea libertatea de a te mişca după dorinţă. Ţi se va comanda totul, de la tot ce faci la tot ce vezi şi simţi… Realitatea va fi total distorsionată şi nu exagerez deloc. Ştiu că nu crezi, dar nu e deloc SF ce zic aici, se testează lucrurile astea pe maimuţe în acest moment. Şi ştii de unde ştiu asta? Mai ales că nici nu e menţionat în documentare.

Ei (şi bărbatul care o însoţea a ajuns captivat) dau din cap că nu.

– Ei bine, de la inventatorul electrozilor care citesc gândurile. De la el am aflat, am vorbit direct cu acesta… El intenţiona ca prin citirea gândurilor să fie o lume mai bună, dar când a văzut că invenţia lui poate chiar să le controleze, a vrut să o distrugă, dar e prea târziu, deja şi-a trimis ideea la mai multe universităţi din lume. Culmea, tocmai cele finanţate de guvernul din umbra Codexului… Mă rog, acum e împotriva propriei sale idei. Tot el a mai inventat şi un soi de dispozitiv prin care poţi învinge moartea, dar nu a fost testat niciodată. Însă sunt destul de mulţi care încearcă acest lucru. Mă simt satisfăcut să ştiu că aceştia nu vor reuşi niciodată fără inventatorul în persoană. E interesant, totuşi. Un guvern din umbră să încerce să omoare şase miliarde de oameni, dar să nu reuşească acest lucru din cauza invenţiei unui român de-al nostru. Da, dragă, inventatorul e român. Dar am vorbit cam mult. Ţi-ai terminat întrebările, eu am răspuns, ar trebui să fii mulţumită.

– Da, mulţumesc mult.
Se vede scepticismul din tonul vocii sale. Numai rebelul ştie cât de adevărat e tot ce a zis. Deja presimte că mai nimic din ce a zis nu va fi public, ba chiar îi vor fi puse vorbe în gură pe care nu le-a zis. Degeaba, oftează el.
Femeia pleacă, bărbatul îl fotografiază şi pleacă în urma ei.

Va urma.

Notă: Singurele ficţiuni sunt personajele şi locul. Ceea ce a zis rebelul e non-ficţiune.