Monthly Archives: aprilie 2007

V-am zis că s-ar putea să vă împărtăşesc unele din gândurile mele. Ei, vă dezvălui acum chestiile care-mi treceau prin minte şi le scriam pe hârtie în noaptea de 2 spre 3 septembrie 2006 (dinainte să aud vreodată de bloguri 🙂 ), când eram într-un restaurant din Bucureşti, la o petrecere de nuntă, în care mirii erau tatăl meu şi ~~prezenta~~ actuala mamă vitregă… Eu chiar mă înţeleg bine cu ea, aşa că n-a fost nici o problemă.

***

Oful meu

Eu mai mult mă plictisesc pe-aici. Mă plângeam că n-aveam cum să scriu. Acum mă plâng că nu prea am loc, nici inspiraţie. Dar al naibii să fiu dacă nu simt nevoia imperioasă de a aşterne ceva pe hârtie, fie şi un gând cât de trecător. Sau o imaginaţie cât de bogată, cât de absurdă. De exemplu, îmi imaginez că tot vacarmul în care mă scufund cu nepăsare dispare, dar e greu, având în vedere că simt tot corpul vibrând după bătăile ritmului muzicii. Toată lumea de-aici se distrează, mai puţin eu, fiindcă mă simt nelalocul meu, rupt de lumea asta… Visez mult, visez des, cu ochii închişi şi deschişi, dorindu-mi să fiu o muză pentru un artist care va dori să-mi transforme viziunile în realitate. Îmi doresc atât de mult o persoană care să ofere şi să primească dragoste odată cu mine, în ritmul nostru sincroniza(n)t, încât persoana va aprecia totul la justa sa valoare, astfel încât împreună vom ajunge să uimim lumea… Dar mă întreb… Oare cum voi recunoaşte adevărata dragoste? Greu de zis… Totuşi, adunând poveşti de dragoste de-a lungul timpului, am aflat că se întâmplă spontan, fără nici un avertisment, indiferent dacă e vorba de dragoste la prima vedere sau nu, adică se întâmplă să ai revelaţia bruscă a faptului şi că cel mai bun prieten poate fi jumătatea pe care o căutai de mai multă vreme… Trebuie doar să fii atent! Nu ştii de unde sare iepurele: la o nuntă, la o staţie de autobuz, la serviciu etc… Totuşi, mă cam deranjează faptul că oamenii mai mult reacţionează emoţional decât să răspundă măsurând cuvintele, adică mental, chiar dacă înseamnă să fii rece, însă n-ai încotro, dacă doreşti înţelegere (din partea ta şi a altuia) şi continuarea unei relaţii care menţine ambele părţi în sentimente reciproce de simpatie. Asta e realitatea, foarte uşor şi foarte repede poţi face o rană adâncă, ca apoi să duci munca lui Sisif de a repara răul făcut, intenţionat sau nu. Probabil că greşesc, fiindcă în timp ce scriam mi-am simţit inima grea, probabil ofensată de cele scrise de min(t)e. Poate că ea ştie mai bine ca mintea să aleagă persoanele potrivite pentru noi, astfel încât, dacă o persoană are o inimă care rezonează la aceeaşi frecvenţă cu a celeilalte persoane, ambele se vor înţelege de minune la mai multe nivele. Dacă cele două persoane nu stau tocmai bine la capitolul „compatibilitate mentală şi comunicare”, atunci mai bine ar sta separaţi şi să se întâlnească nici prea des, nici prea rar… fiindcă nimeni nu doreşte să se certe cu un suflet-pereche, nu-i aşa? Totuşi, căutarea nu s-a încheiat cu găsirea unei soluţii aparent bune. De ce, poate vom afla într-o zi.

***

Am dat foaia cu aceste gânduri unor femei (că ştiu că ele se pricep la chestii ce ţin de inimă) şi le-am cerut păreri. Cele mai multe au zis că e frumos, dar mare lucru nu mai ţin minte… Totuşi, una din ele, pe nume Maria (cred), mi-a zis că pot să intru pe două site-uri, le-a notat pe hârtie: http://www.agonia.ro şi http://www.poezie.ro… Am dat Search pe Google ca să văd cum sunt site-urile şi uite că e de fapt unul cu nume diferite… Mi-a recomandat şi un local al cărui nume am uitat, dar când l-am reţinut i-am povestit şi unei prietene de-a mea (după ce a citit şi ea), explicându-i cum au ajuns „link”-urile pe hârtie, iar când am ajuns şi la partea cu localul, imediat a exclamat: „A! Îl ştiu, e un fel de cârciumă pentru scriitori rataţi şi moşnegi care aberează tot felul de chestii, crezându-se mari filosofi neînţeleşi.” Ea e ghidul meu prin Bucureşti, când vrem să vedem chestii interesante, şi una dintre cele mai bune prietene de-ale mele. 🙂 Ţin minte că în ziua aceea (4 septembrie 2006) era cald şi stăteam într-o terasă dintr-un parc, parcă Herăstrău, era şi o fântână care arunca apa cât colo şi, cum era o zi foarte însorită, se făceau mici curcubee ce se mişcau ca nişte steaguri translucide. În acelaşi parc am făcut şi poze, deşi nu avea nici unul din noi un aparat foto, dar s-a nimerit să întâlnim un moş care făcea poze contra cost. Ne-a pozat şi i-am zis să le facă pentru fiecare câte două poze. Am primit câteva zile mai târziu fotografiile, prin poştă, şi de-atunci le păstrez în plicul în care au venit, pe deasupra cărţilor mele preferate. Acest post îi dedic acelei prietene, Deea (n-o cheamă Andreea). 🙂

Later Edit: În urma discuţiei cu Deea, trebuie să fac o mică rectificare – parcul nu e Herăstrău, e Cişmigiu. A mai adăugat că pe moş îl ştie în Cişmigiu de vreo 10 ani, înainte erau alb-negru pozele şi s-a modernizat moşul între timp, adică pozele noastre sunt color.

Publicat în amintiri

Un comentariu

Despre sinestezie

27 apr.

Posted by eXstatic

O să încep cu o poză, că tot caută lumea poze cu creier şi ajunge la mine (postul de azi chiar are legătură cu creierul). Desenul este făcut de Andreas Vesalius, un anatomist fascinat de corpul omenesc, se pare că era printre primii care au îndrăznit să disece cadavre pentru a afla ce e dincolo de piele (şi carne, probabil).

Acum urmează un articol [nesemnat] din revista Paranormal (sper că nu vă disperă), numărul 34, anul VII, adică din 2003 (se pare că era ultimul an, dar nu mai ţin minte exact).

***

Sinestezia, o stranie capacitate a oamenilor

O însuşire misterioasă şi relativ des întâlnită

Sinestezia este o însuşire realmente bizară, prin care oamenii percep sunetele în culori. Este de fapt singura caracteristică a unor creiere de a amesteca simţurile, văzul şi auzul fiind, în acest caz, percepute asemănător. Mai concret, subiectul aude atât sunetele separate, cât şi grupurile de sunete, deci cuvintele, propoziţiile şi frazele ca pe nişte culori distincte. Deosebit de interesant este faptul că vederea nu este afectată în acest timp, adică există doar senzaţia aparentă a unei anumite culori la auzul unor sunete de orice fel. Muzica de orice gen e percepută şi ca un amalgam de pete de culoare care se întrepătrund, o senzaţie unică.

Grupul de cercetători, care a lucrat timp de trei ani la elaborarea acestui studiu, a observat că această capacitate este şi mult mai des întâlnită decât se credea anterior. Dacă până acum se presupunea că doar un om din 20.000 este înzestrat cu această însuşire, în prezent s-a dovedit că, de fapt, un individ din 2.500 posedă această calitate. Din cei aproximativ 50.000 de subiecţi investigaţi au fost găsiţi 20 care să posede capacitatea de sinestezie şi astfel s-a pus în evidenţă că sinestezia este relativ des întâlnită în rândul oamenilor. Cei care posedă această însuşire nu se consideră diferiţi faţă de restul oamenilor, ei cred că toţi au aceleaşi senzaţii ca şi ei. Din acest motiv subiecţii respectivi sunt foarte greu de depistat.

Cercetătorii sunt incapabili să dea o explicaţie plauzibilă

Grupul de cercetători, din care fac parte doi medici neurologi, doi medici psihiatri şi un fizician, a încercat să explice această capacitate a creierului, însă nu a reuşit. Toate explicaţiile au rămas în stadiul de presupuneri.

O primă ipoteză ar fi aceea că, în creier, au avut loc anumite inversiuni între funcţiile lobilor temporali (n.b.*: care se ocupă cu auzul) şi cei occipitali (văzul), însă explicaţia nu rezistă în faţa argumentului că, în mod cu totul surprinzător, s-a constatat chiar că această capacitate se moşteneşte genetic în mare măsură.

A doua ipoteză este mult mai plauzibilă şi ea consideră doar că, în urmă cu mii de ani, toţi oamenii erau astfel dotaţi de la natură, însă viaţa civilizată a estompat cu totul anumite capacităţi, printre care şi sinestezia.

Paradoxal, nu medicii specialişti au dat cea mai interesantă explicaţie, ci fizicianul Christian Bergson, expert în teoria undelor şi oscilaţiilor.

„Dacă stăm bine să ne gândim, atât sunetele din gama oscilaţiilor care impresionează urechea, cât şi culorile care impresionează ochiul, constituie acelaşi tip de fenomene fizice. Din punct de vedere mecanic sau optic, sunetele şi spectrul vizibil reprezintă, de fapt, nişte unde care se deosebesc doar prin frecvenţă şi lungime de undă. Este foarte posibil ca unele creiere care posedă capacitatea de sinestezie să poată recepţiona undele din spectrul auditiv şi, simultan, să se producă o reflexie de senzaţii din zona scoarţei cerebrale, care acoperă senzaţiile de unde din spectrul luminii. Noi am dovedit că existenţa acestei însuşiri miraculoase este reală. Avem însă numeroase necunoscute. De fapt, totul este încă o mare enigmă. Cercetările noastre în acest domeniu sunt abia la început şi sperăm să revenim cu noi detalii interesante la sfârşitul acestui an (n.b.: probabil 2003), după un nou studiu asupra celor dotaţi cu sinestezie.”

[*n.b. = nota bloggerului.]

***

După cum cred că vă daţi seama, nu aveam cum să mă mulţumesc doar cu acest articol. Am căutat pe Google mai multe informaţii şi am găsit câteva site-uri care merită atenţia.

În Monitorul de Suceava, puteţi vedea articolul despre sinestezie dând scroll mai jos, până ajungeţi la titlul O femeie simte gustul muzicii. Am încercat să dau copy-paste, dar rezultatul este dezastruos.

Pentru detalii ştiinţifice, avem acest link, de la o Facultate de Psihologie din Cluj.

***

Oamenii care gustă sunete şi aud culori

Prestigioasa revistă „Nature” relata recent cazul unei elveţience înzestrate cu o capacitate rar întâlnită – aceea de a simţi gustul muzicii. Mai exact, femeia, de profesie muzician, simte pe limbă un gust anume, dulce, amar sau acrişor ori de câte ori aude o anume notă muzicală. În plus, acestea se asociază în mintea ei şi cu diferite culori. Elizabeth Sulston face parte dintr-un grup restrâns de oameni, atinşi de sinestezie, un sindrom în care cele cinci simţuri se amestecă, trezind reacţii complexe în creier. Cazul ei a fost luat în discuţie de speciialişti pentru că o combinaţie între văz, auz şi gust este mai puţin frecventă, cei mai mulţi dintre cei atinşi de sinestezie fiind capabili să vadă culori doar atunci când aud cuvinte sau muzică.
După părerea experţilor, proporţia de cazuri de sinestezie este de 1 la 2000 de oameni. Spre exemplu, o persoană înzestrată cu această capacitate vede roşu atunci când se uită la cifra 5, scrisă cu creta pe o tablă. Individul în cauză poate citi numărul respectiv ca orice om normal, dar, în plus, vede şi o pată de culoare.
„Unii descriu că văd culorile trezite de litere sau numere ca pe nişte proiecţii externe, în timp ce alţii au raportat că este vorba despre o experienţă interioară, că văd cu „ochiul minţii””, afirmă Jennifer Green, profesor al Universităţii Cambridge, care a realizat la rândul său mai multe studii pe acest subiect.
Testele efectuate pe voluntari au arătat că aceşti oameni asociază în mod constant o anumită culoare unei litere sau sunet. În plus, o analiză a răspunsurilor date de subiecţi a arătat că o mare parte dintre ei „văd” aceeaşi culoare pentru un anumit sunet. „Oamenii cu sinestezie au tendinţa de a-l asocia pe A cu culoarea roşie, pe S cu galben şi pe Z cu negru”, explică Julia Simmer, cercetător al Universităţii din Edinburgh.

Conexiuni încurcate

O echipă de medici americani de la University of California a realizat o serie de experimente pentru a încerca să înţeleagă cum anume funcţionează creierul acestor oameni. Concluzia lor a fost aceea că sinestezia apare prin „activarea încrucişată” a două sau mai multe arii cerebrale implicate în procesul de interpretare a informaţiilor senzoriale. Această „încrucişare” se realizează probabil din cauza unor deficienţe în procesul de formare a conexiunilor nervoase, încă din perioada fetală, astfel că unii nervi rămân conectaţi la mai multe arii în loc să se specializeze pe diverse domenii (simţuri). În cadrul testelor s-au format două echipe – de oameni „normali” şi de persoane cu sinestezie, medicii monitorizând activitatea lor cerebrală în timp ce li se arătau anumite litere. În cazul „normalilor”, imaginile luate prin rezonanţă magnetică arătau că s-au activat doar acele arii responsabile cu procesarea informaţiilor privind literele. În schimb, la ceilalţi, s-a remarcat o activare simultană a zonei responsabile cu interpretarea culorilor.

Sindromul artiştilor

Pe de altă parte, s-a observat că la unii dintre cei cu sinestezie capacitatea de a vedea culori când citesc sau aud sunete este mai mare decât la ceilalţi. Potrivit cercetătorului Vilayanur Ramachandran procese similare sinesteziei ar putea sta la baza abilităţii creative. „Nu este întâmplător că acest sindrom este de opt ori mai frecvent în rândurile artiştilor decât în cadrul populaţiei generale”, spune Ramachandran.
Elizabeth Sulston, fiind muzician, se înscrie în această categorie. Pentru a testa spusele sale, coordonatorii experimentului i-au pus pe limbă diferite substanţe, dulci sau amare, alese în funcţie de ce spunea ea că simte la fiecare sunet.
Atunci când cercetătorii au încurcat deliberat gusturile, femeia a întârziat să indice nota auzită, fiind derutată de contradicţia dintre ce simţea şi ceea ce auzea. Când însă puneau ceva corespunzător pe limba ei, identificarea sunet-gust mergea perfect. Astfel, în funcţie de notele şi tonalităţile folosite, pentru ea o piesă muzicală este fie dulce, fie amară ori foarte sărată.
Elizabeth a povestit că încă de mică simţea gustul notelor, însă abia treptat a înţeles că e diferită de colegii ei. Mai târziu, în timp ce-şi desăvârşea pregătirea muzicală, această abilitate i-a fost de mare ajutor.
Tocmai acest aspect îi interesează la ora actuală pe oamenii de ştiinţă, ei încercând să desluşească misterele acestei abilităţi, pentru a le putea exploata în dezvoltarea unor noi metode educaţionale, ştiut fiind faptul că asocierea unor elemente favorizează învăţarea.

Articol preluat de Marian Pădure din Evenimentul Zilei

[[!–
preluare=Marian Pădure
sursa=Evenimentul Zilei
corectura=Stelian Frâncu
–]]

***

Dacă perseveraţi cu căutarea, s-ar putea să găsiţi mai multe informaţii, fireşte… 🙂 Am găsit şi o poveste de iubire dintre doi sinestezici faimoşi: Vera şi Vladimir Nabokov (dacă nu ştiţi de unde vi se pare cunoscut numele de Nabokov, vedeţi că Vladimir e cel care a scris cartea Lolita).

Concluzie: sinestezia nu priveşte doar două simţuri, ci chiar mai multe. Poate să se amestece auzul cu văzul, simţul tactil cu cel gustativ, auditiv cu cel olfactiv etc. Aşadar, avem o arie largă de sinestezici, după cum cei de sus au afirmat, în rândul artiştilor (dar vedeţi că nu toţi sunt aşa), însă sunt sigur că toţi copiii sunt sinestezici, deşi majoritatea îşi pierd, cu timpul, această însuşire, din cauza condiţionării de la părinţi, gen „Nu te juca cu mâncarea! Nu ai voie să te joci cu lampa!” şi altele… De fapt, chiar aşa se poate recunoaşte un copil sinestezic: când se joacă cu mâncarea. 🙂 Face mizerie, e adevărat, dar ce mult se bucură!

Ce mi se întâmplă când văd litera S? O văd strălucitoare, aurie, dar un s mi se pare ca un pui de şarpe neajutorat… A este mândru, dar a este omuleţul chelios… 🙂 Aş mai înşira, dar mi-e că s-ar putea să vă plictisesc şi aş vrea să citiţi măcar povestea celor doi sinestezici, merită văzută măcar ca o lecţie despre cum să menţii o relaţie ani de-a lungul… Bine, nu e toată povestea o lecţie, dar dacă citeşti bine, vei descoperi secretul…

Publicat în diverse

30 comentarii

Mai multe teste… aiurea

27 apr.

Posted by eXstatic

Le fac doar pentru mine. 😛

In 1985 (the year you were born)

Ronald Reagan is president of the US.

Live Aid, a 17 hour rock concert broadcasts worldwide from London and Philadelphia, raising $70 million for starving Africans.

An 8.1 magnitude earthquake hits Mexico City and results in about 25,000 deaths.

Volcano „Nevada del Ruiz” erupts near Bogota, Columbia causing mud slides that bury two towns.

American Jew Jonathan Pollard is arrested for giving military secrets to Israel.

Mikhail Gorbachev becomes Soviet leader.

New Coke is released on the 99th anniversary of Coca-Cola.

The GNU Manifesto first written by Richard Stallman.

Kansas City Royals win the World series.

San Francisco 49ers win Superbowl XIX.

Edmonton Oilers win the Stanley Cup.

Back to the Future is the top grossing film.

Less Than Zero by Bret Easton Ellis is published.

David Lee Roth leaves Van Halen to begin a solo career.

„Careless Whisper” by Wham! spends the most time at the top of the US charts.

Elmo is introduced on Sesame Street.

The Golden Girls and Growing Pains premiere.

What Happened the Year You Were Born?

You Are a Pundit Blogger!

Your blog is smart, insightful, and always a quality read.
Truly appreciated by many, surpassed by only a few.

What Kind of Blogger Are You?

Your EQ is 133

50 or less: Thanks for answering honestly. Now get yourself a shrink, quick!
51-70: When it comes to understanding human emotions, you’d have better luck understanding Chinese.
71-90: You’ve got more emotional intelligence than the average frat boy. Barely.
91-110: You’re average. It’s easy to predict how you’ll react to things. But anyone could have guessed that.
111-130: You usually have it going on emotionally, but roadblocks tend to land you on your butt.
131-150: You are remarkable when it comes to relating with others. Only the biggest losers get under your skin.
150+: Two possibilities – you’ve either out „Dr. Phil-ed” Dr. Phil… or you’re a dirty liar.

What’s Your EQ (Emotional Intelligence Quotient)?

You Know a Lot About Blogging

You got 6/8 correct! Your not a total blogging geek yet… give it time.

How Much Do You Know About Blogging?

You Are 57% Addicted to the Internet

You’re somewhat addicted to the internet – but who isn’t? You can keep it under check, and you’re by no means a hermit.

Are You Addicted to the Internet?

You Are a Centaur

In general, you are a very cautious and reserved person. However, you are also warm hearted, and you enjoy helping others in practical ways. You are a great teacher, and you are really good at helping people get their lives in order. You are very intuitive, and you go with your gut. You make good decisions easily.

What Mythological Creature Are You?

The Movie Of Your Life Is An Indie Flick

You do things your own way – and it’s made for colorful times. Your life hasn’t turned out how anyone expected, thank goodness! Your best movie matches: Clerks, Garden State, Napoleon Dynamite

If Your Life Was a Movie, What Genre Would It Be?

Your World View

You are a fairly broadminded romantic and reasonably content. You value kindness and try to live by your ideals. You have strong need for security, which may be either emotional or material. You respect truth and are flexible. You like people, and they can readily make friends with you.You are not very adventurous, but this does not bother you.

What Is Your World View?

Doar cei care mă cunosc pot contrazice rezultatele unor teste, având în vedere subiectivitatea (presupusă) la unele răspunsuri date… Deşi testele sunt făcute la mişto. 🙂

P.S.: Un draft care a zăcut ceva vreme în acest stadiu şi acum l-am revăzut şi corectat (multe greşeli, deh). Dacă nu vă place, ştiţi ce se spune: Schimbaţi canalul. 😛 (sunt neobrăzat? eram mai rău când eram mic)

Publicat în diverse, prostii

Un comentariu