Monthly Archives: August 2009

Legea corespondenţei sau simetriei

Este o lege care spune că dacă există lumină, există şi întuneric, iar ambele sunt opuse şi simetrice, dar au aceeaşi natură fizică, adică una fără alta nu se poate şi ambele îşi bazează existenţa pe aceeaşi sursă.

Conform acestei legi, dacă există un număr de călugăriţe, atunci există exact acelaşi număr de prostituate. Numărul de poliţişti este egal cu al infractorilor. Şi aşa mai departe…

Acum urmează chestia incomodă pentru unii şi fericită pentru alţii. Numărul de oameni gay este acelaşi cu al celor hetero. Cum statisticile „oficiale” spun că există maxim 20% oameni gay, atunci asta înseamnă că sunt numai 20% oameni straight. Din această hazna ies 60% oameni bisexuali, cu două nuanţe: jumătate din ei sunt mai înclinaţi spre sexul opus, cealaltă jumătate la acelaşi sex…

Şi asta nu e teorie, am văzut în viaţa reală… Aşa că vă întreb: cât de siguri sunteţi voi, băieţii, pe heterosexualitatea voastră?

Anunțuri

Pilulă

Radu i-a mărturisit lui Vlad dragostea lui secretă. Cel din urmă i-a dat o privire foarte rece, ca de gheaţă. Lui Radu îi trec fiori reci pe şira spinării, vede că a greşit, dar nu mai poate da timpul înapoi, aşa că se apucă să se amărască foarte tare. Ce să facă mai departe?

Ce bine!

Smiley-urile acelea noi și enervante au dispărut, s-au pus la loc cele vechi, sunt happy. 😀

Pilulă

Radu își leagă rivala de o rachetă cu un șnur foarte gros, foarte strâns și foarte bine legat. Apoi apasă pe un buton și o trimite în altă galaxie. Pe drum se întâlnește cu Vlad, obiectul pasiunii sale și iubitul rivalei sale. El îl întreabă pe unde-i umblă iubita. Radu zice că s-a dus în altă galaxie. Vlad râde și-i mulțumește pentru glumă.
Radu se gândește că o sa vadă el, o să-l facă paf și gata, o să uite de fata aia.

Vise, vise…

Noutate

Cine vrea, poate acum să voteze pe rupte. Am pus stele albastre la postări şi mâini stângi (sau drepte) la comentarii.

Dacă vă uitaţi cu atenţie, vedeţi că de multă vreme am pus o rubricuţă probabil ignorată, trecută cu vederea sau pur şi simplu nevăzută de către unii cititori, care scrie „Un post întâmplător”, este ocazia ideală pentru a da click pe „eXstatic aleatoriu„.

Ce părere aveţi? Dacă nu aveţi cuvinte, acum aveţi măsurători.

Situaţie

Te duci la cineva şi te pregăteşti să-i zici ceva, dar ai uitat ce anume.

Rezultatul: o mare pauză plină de „semnificaţii”. O figură care e aproape de a face apoplexie şi o alta exasperată.

De la 2009 la 1999

Mă uitam la lista mea de filme văzute din contul meu de pe imdb.com şi mă tot uitam cum e aranjată pe ani, iar când am ajuns la filmele anilor 1990, mi-am dat seama cât de melancolic pot să fiu când mă apucă amintirile dintr-o dată, gândindu-mă cât de dor mi-e de aceşti ani… Filmele sunt faine, dar amintirile sunt nepreţuite.

Anii 1990 reprezintă copilăria şi ce am trăit atunci. Reprezintă lipsa grijilor şi un viitor optimist. Reprezintă multă muzică şi multă culoare. Reprezintă libertate şi progres. Reprezintă multe lucruri, dacă mă întrebaţi…

Iar eu stau aici şi rumeg impresiile mele de-atunci. Mă întreb câteodată, de parc-aş fi un moş, cum de trece timpul aşa de repede. Îmi amintesc cum mă lăsam furat de mirajul noului pe care-l arăta anul 2000, dar nu şi de isteria mass-mediei dată de virusul Y2K care promitea sfârşitul erei electronice. În caz că aţi uitat de acel virus, ăla e „responsabil” pentru averile făcute rapid de către unii informaticieni şi „profeţi” ai sfârşitului lumii. A, nu ştiţi nimic acum, fiindcă unii dintre voi s-ar putea să nege că s-au lăsat păcăliţi atât de uşor. Aţi uitat şi de „profesorul” Hrâncu (sau cum naiba îl chema) care prezicea un cutremur cu multă convingere? A nu se confunda cu inginerul Istrate, care chiar ştie meserie. Oricum, el a reuşit să stârnească isteria românească legată de un „iminent cutremur care va veni cât de curând”.

Aţi văzut cât de uşor pot fi păcăliţi oamenii? E clar de ce: fiindcă ei nu se obosesc nici cât negru sub unghie să facă verificări elementare pentru a confirma sau infirma diverse informaţii. Odată cu internetul, am intrat într-o viteză de neoprit, unde nu mai putem digera diferite informaţii venite din mai multe surse, zicându-ne că, dacă trei oameni spun acelaşi lucru, atunci acel lucru trebuie să fie adevărat. Nu, oameni buni, nu, chiar deloc. Sursele acelea e posibil să fie la fel de credule ca voi, şi atunci ce vă faceţi? Trebuie să fiţi sceptici, asta e o chestie atât de mică şi atât de salvatoare de psihic, încât oamenii nici măcar n-o iau în considerare când primesc informaţii care li se par lor că-i privesc direct…

Pare absurd ce zic? Nu e numai absurd, dar e cât se poate de real. Asta ar trebui să vă pună pe gânduri. Cine ştie câte ştiri mai sunt îngurgitate la ora asta fără prisma spiritului critic? Câţi oameni pică în capcanele escrocilor din cauza simplului fapt că nu fac verificări? Mulţi, îngrozitor de mulţi.

Ai fi crezut că am evoluat în aceşti ani. Nu, am rămas aceiaşi naivi dintotdeauna. Îmi pare rău să văd asta ca pe o stagnare în locul unui progres…