Leapşa cu amintiri

Am primit de la Maria Barbu o leapşă. Celelalte le-am uitat sau a trecut prea mult timp pentru a le onora abia acum. Acum să enumăr cele 10 amintiri.

1. Prima amintire legată în mod direct de toamnă e cea în care am intrat în clasa întâi… Eram mai scund şi mai gras, nu ştiam mai nimic despre lumea în care trăiesc, nu ştiam să citesc, să scriu şi multe alte lucruri  nu ştiam. Şi azi mai sunt lucruri pe care nu le ştiu, dar majoritatea lucrurilor pe care le ştiu azi le-am aflat în afara şcolii… Cititul şi scrisul au fost cele mai folositoare deprinderi învăţate acolo. Restul erau doar bătăi inutile de cap.

2. Cum am decis că nu vor fi enumerate în ordine cronologică (cred că ar fi foarte greu, dacă nu chiar imposibil), am zis să încerc să adun în minte cât mai multe amintiri legate de acest anotimp, direct sau indirect. Una indirectă. Eram la grădiniţă şi făceam cunoştinţă cu noua educatoare. Cum la vremea aceea nu pronunţam prea bine cuvintele, ziceam „toamna” în loc de „doamna”. Ea a râs, dar atunci nu ştiam de ce.

3. La începerea unui nou an şcolar, eram cu mama, sora şi cu un grup de cunoştinţe de-ale ei. Era un cameraman în grup şi eram curios de camera de filmat. El m-a lăsat să o folosesc un pic şi mă uitam acolo, la obiectiv, crezând că vedeam o înregistrare şi începeam să zic că „ce frumos se văd culorile frunzelor” şi alte dulcegării din ăstea. După care mişcam camera spre dreapta şi văd că surprind în timp real o expresie a unei cunoştinţe din grup, după care domnul ia camera din mână şi atunci mi-am dat seama că de fapt filmam… Şi am început să mă laud de unul singur (în gând, desigur) că a ieşit destul de bine pentru cineva care n-a făcut deloc acest lucru.

4. Tot la şcoală am învăţat un proverb, căruia nu i-am prins sensul nici până azi: „Toamna se numără bobocii”. De ce doar toamna? De ce să nu numărăm ce vrem oricând vrem? Şi de ce bobocii?

5. Astrologic, leg începutul toamnei de Fecioară, miezul toamnei de Balanţă şi sfârşitul toamnei de Scorpion şi parţial Săgetător (ăla de noiembrie). Desigur, e o aducere aminte. 🙂

6. Anul acesta am observat cum frunzele au început să-şi schimbe culoarea încă de la sfârşitul lui august, apoi la începutul lui septembrie au început ploile. Restul acelei luni s-a lăsat cu frig, după care în prezent avem parte de căldură tomnatică. Paradoxal sau e doar percepţia noastră, căci în realitate ne-am obişnuit cu frigul. Nu cred că am să aflu asta decât după câteva încercări.

7. Într-o zi de toamnă, mă duceam la şcoală şi mă uitam la chioşcul care îmi ieşea în faţă la o anumită cotitură. Observ o revistă care e taman pe gustul meu, Paranormal, care azi nu mai este. *sigh* (expresie englezească pentru melancolie) Eram practic abonat la acea revistă, o cumpăram de fiecare dată când apărea (în fiecare joi) şi o citeam în pauzele de la şcoală. Unii colegi au observat-o şi au început şi ei s-o citească, găsind-o interesantă. Mai mult, chiar şi unele profe o citeau cu interes. A fost super. Din colecţia pe care o aveam, am reuşit să păstrez doar o parte, prea mică pentru cât am cumpărat…

8. Câţiva ani mai târziu, intram la liceu şi voiam să ştiu ce o să se întâmple. Am cumpărat pentru prima dată revista Horoscop & Predicţii şi am văzut o mulţime de informaţii, dar nimic legat de ceea ce mă interesa. Era septembrie 2001 şi cam de-atunci m-am decis să studiez astrologia, nu în sensul de a o învăţa, ci de a-i testa valabilitatea, după care a trecut testul şi am decis s-o învăţ. Ca un făcut, pe coperta revistei scria „Găseşte-ţi sensul vieţii”, cu un subtitlu care nu mai contează. Atunci nu ştiam, dar chiar l-am găsit. Încă mai cumpăr revista, dar mai rar decât îmi doresc. Fiindcă uit cam des de ea, dar şi fiindcă în ultima vreme am impresia că nu mai e aşa de calitate cum era înainte. E doar o impresie, deci e posibil să mă înşel…

9. Am trăit două toamne (nu consecutive) ca boboc de facultate. N-am avut nici o toamnă ca student în anul 2 şi nici nu mă interesează, am renunţat şi mi-e mult mai bine aşa. Scap de stres.

10. Pe 15 octombrie 2005 m-am înscris pe un forum care mi-e drag, fiindcă acolo am cunoscut oameni minunaţi şi mi-am făcut prieteni pe viaţă, astroforum.ro. Acum sunt moderator general (şi în sensul că acopăr întreg forumul, şi în sensul că sunt ca un general în armată; mai în glumă, mai în serios).

Aş mai avea şi alte amintiri (sincer, când am început să scriu postul nu credeam că am atâtea) legate de toamnă să le scriu, dar leapşa zice 10 şi le-am scris aşa cum mi-a trecut prin cap. 🙂

Oricine e liber să preia leapşa şi să o dea mai departe.

Toamna e frumoasă, ce-i drept, dar nu-mi place frigul.

Leapşă – Ce mai faci?

Am primit-o de la Maria Barbu. De fapt, pentru ea e anti-leapşă, interesant. 🙂 O să văd ce scoate căpăţâna asta a mea de data asta.

Când întrebi „Ce mai faci?” nu e deloc totuna cu „Ce faci?”, pentru că diferenţa arătată de prepoziţia „mai” (sper că am zis bine, uneori mă simt ca la şcoală), arată că, în primul caz, tu cunoşti sau, cel puţin, ai mai vorbit cu persoana respectivă şi ai ţinut minte câteva date despre ea, din câte ţi( s)-a spus. În al doilea caz, sună de parcă o interoghezi în legătură cu activitatea sa curentă (sau aşa mi se pare); totuşi, folosesc varianta asta când sunt sigur că n-am mai vorbit în viaţa mea cu respectivul/a, de multe ori pe mIRC (nu dau link, şi aşa nu prea intru acolo).

Am fost întrebat de Maria ce mai fac. 🙂 Deci s-a gândit la mine, for sure. Am avut o săptămână de vacanţă post-sesiune, săptămâna aceea aproape a trecut şi greul urmează… Nu prea am chef să dau detalii acum.

În săptămâna aceea am vrut să mă relaxez cât pot şi sunt sigur că am reuşit. Doar că n-am reuşit să văd prea multe filme, doar câteva episoade din serialul Sex and the City luate din torrents. Am revăzut The Man from Earth, merită fiecare secundă pierdută pentru a-l vedea. 😀

Nu ştiu cui o să dau leapşa mai departe…  Cine vrea, o ia… A, Oblia ce zice? Sunt curios. 🙂

Scriu…

… numai ca să am ce scrie… Nu mai pot! Facultatea asta mă stoarce de energie! De ce m-am băgat acolo? De prost! Nu mai pot de prostia mea! Aşa că m-am apucat să scriu acum, noaptea târziu, când sunt semi-treaz, semi-obosit… şi mai am puţin până turbez. De ce societatea asta? De ce organizarea asta? De ce toate aşteptările astea? De ce atâtea pretenţii pe care şi eu m-am trezit că le emit, după o scurtă conştientizare ca o lovitură?… Atâtea întrebări fără rost, atâta frustrare cum n-am simţit niciodată în viaţa mea, de-mi vin tendinţele autodistructive mai ceva ca niciodată… Mă uit la fereastră… şi mă gândesc ce am pierdut… adică mă întreb ce am pierdut, că altfel nu mă uitam aşa aiurea… Mă uitam, la început, ca să contemplez, acum mă uit parcă pentru a spera la un răspuns… De ce toate astea?

Bineînţeles, toate astea sunt neimportante, voi treceţi prin greutăţi mai mari ca ale mele (poate v-a murit un bunic, poate aţi călătorit pentru prima dată cu avionul şi v-aţi trezit cu o fobie, se poate întâmpla orice)… şi eu mă plâng că nu mai pot, că mă simt depăşit… Da, puteţi să mă ignoraţi, puţin îmi pasă de ce se va întâmpla de-acum înainte… Mă simt aşa de blazat… şi de revoltat, în acelaşi timp, iată paradoxul din mine…

Acum, să onorez o leapşă ceva mai veche, pe care am amânat-o din nu ştiu ce motive puerile… De la Oblia, căreia îi mulţumesc că s-a gândit la mine. 🙂

în care film te-ai simţi bine să trăieşti? Detaliază/explică în 2-3 fraze.

Oblia a zis ce a zis mai sus.

Hm, după multe ezitări… Hehe, nici eu nu mă aşteptam, dar uite că am ales un film… The Man from Earth… Asta, fiindcă vreau să întâlnesc personajul principal şi să-i mai pun diverse întrebări… 🙂 Deja l-am prins cu o mică greşeluţă… Sau era prost tradus, nu-mi dau seama… Oricum, am văzut că s-a jucat cu abilitate cu mintea celorlalţi… Şi era chiar onest, dar şi-a acoperit urmele negând lucrurile până la urmă, după care vedem confirmarea a ceea ce a spus înainte… Asta e chiar tipic pentru un film… Da, vreau să intru în acest film, cum a făcut tipul din Pleasantville… 😉

Dau leapşa oricui doreşte s-o preia, libertatea e totală.

Leapşă – Citat

Seamănă cu leapşa cu prima frază (sau primul paragraf, nu mai ţin minte) de la pagina 111 a celei mai apropiate cărţi. 🙂 Numai că aici trebuie să fie pagina 123, a 5-a frază şi următoarele 4 fraze. Leapşă preluată de la Hlife.

Aşa că nebunia din Occident şi cea din Orient sunt total diferite. Nebunia din Orient este ceva de natură psihică: oamenilor le lipsesc anumite lucruri, dezvoltarea lor e întârziată, mintea lor nu se dezvoltă pe măsura dezvoltării lor fizice.
Şi cei care se sinucid în Orient sunt altfel decât cei care se sinucid în Occident. În Orient, oamenii se sinucid din cauza foametei, din cauză că nu reuşesc să trăiască şi, pentru ei, viaţa e o nesfârşită tortură. Aşa că există o diferenţă calitativă.

Acest pasaj este din cartea Inteligenţa. Reacţionează creativ la prezent, de Osho. Nu e scrisă de el, e transcrisă din discursurile susţinute în multe rânduri în faţa publicului.

Îmi permit să mai citez din el:

Capul e bun pentru matematică, pentru socoteli, pentru viaţa de zi cu zi. Dar dacă tu crezi că asta e toată viaţa ta, ai să rămâi prost.

Nu sunt sigur dacă nu cumva traducătoarea a confundat mintea cu capul. Alte citate care îmi plac:

Omul a uitat să cânte. Norii vin pe cer şi păunii dansează, dar omul nu ştie să danseze. A ajuns un infirm.

Omul se află într-o dilemă din simplul motiv că el nu numai că e inteligent, dar e şi conştient de inteligenţa lui.

Noi nu-i lăsăm pe copii să rămână inteligenţi.

Urmăreşte-i pe copiii mici şi ai să vezi inteligenţa. E drept, ei nu sunt cunoscători. Dacă îi raportezi la cunoştinţe, nu îi consideri inteligenţi. Dacă le pui întrebări care depind de informaţii, ei par lipsiţi de inteligenţă. Dar pune-le întrebări adevărate, întrebări care n-au nici o legătură cu informaţia, întrebări care necesită un răspuns imediat, şi vei vedea că sunt mult mai inteligenţi decât tine. Bineînţeles că eul tău nu te va lăsa să accepţi asta, dar dacă poţi s-o accepţi, lucrul ăsta te va ajuta fantastic. Dacă vezi inteligenţa copiilor, poţi să înveţi multe de la ei.
Începe să fii atent la copii, la răspunsurile lor – nu la întrebările lor, la răspunsurile lor. Nu le pune întrebări prosteşti; întreabă-i ceva care să nu depindă de informaţii, şi vezi-le răspunsul.
Pentru a ilustra inteligenţa copiilor, am să spun câteva anecdote.

Mama îl pregătea pe micul Pedro ca să meargă la o petrecere. După ce l-a pieptănat şi i-a îndreptat gulerul de la cămaşă, i-a spus:
– Acum du-te. Distrează-te… şi fii cuminte.
– Ei, haide, mamă! a spus Pedro. Înainte să plec, te rog să te hotărăşti care din două trebuie să fie.

Ai înţeles poanta? Răspunsul copilului este formidabil. El spune: „Te rog să te hotărăşti. Dacă mă laşi să mă distrez, nu pot să fiu cuminte; dacă vrei să fiu cuminte, nu pot să mă distrez”. Copilul vede clar contradicţia; mama nu.

Un trecător îl întreabă pe un băiat:
– Fiule, poţi să-mi spui ce oră e?
– Da, bineînţeles, răspunde băiatul. Dar de ce vă trebuie? Ea se schimbă mereu.

În faţa unei şcoli a fost pus un indicator de circulaţie. Pe el scria: „Conduceţi încet. Nu omorâţi un elev!”. A doua zi, sub indicator era un altul, pe care o mână de copil scrisese: „Aşteptaţi profesorul!”.

Micul Pierino se întoarce de la şcoală cu un zâmbet larg pe faţă.
– Arăţi foarte fericit, dragul meu. Aşadar îţi place şcoala, nu-i aşa?
– Lasă prostiile, mamă, răspunde băiatul. Nu trebuie să confundăm dusul cu întorsul.

O altă variantă pe care o ştiam (eu, eXstatic) sună aşa:
– Îţi place la şcoală, nu-i aşa?
– Îmi place să mă duc acolo, îmi place când plec de-acolo, dar să fiu acolo nu-mi place.

Tatăl le povestea fiilor săi, după cină, istoria familiei.
– Străbunicul meu a luptat în războiul împotriva Rozelor, unchiul meu a luptat în războiul împotriva Kaiserului, bunicul meu a luptat în războiul din Spania împotriva republicanilor, iar tatăl meu a luptat în Al Doilea Război Mondial împotriva nemţilor.
La care cel mai mic dintre copii a replicat:
– Ce are familia asta? Nu se poate înţelege cu nimeni!

O să revin cu un alt post, cu citate din Osho. 😛

Leapşă – Cel mai mişto cadou

Leapşa am primit-o de la Irina.

Din punctul meu de vedere, cel mai mişto cadou e cel pe care-l consideram imposibil… Şi Luana mi-a zis că o să-mi dea un super cadou de ziua mea… O excursie dus-întors România-Elveţia, cu avionul… Destinaţia: familia cea simpatică de care am povestit în alte epistole bloggeristice pe-aici (indiciu: „Povestea vieţii mele patetice”)… Partea naşpa este că Elveţia preferă să joace cartea neutralităţii chiar şi în privinţa aderării, astfel încât o să am nevoie de paşaport, dar ce mai contează formalităţile. 🙂 Se rezolvă toate. De fapt, nici nu m-ar deranja să nu primesc nimic, intenţia în sine e minunată! E frumos să visezi, mai ales când ştii că visele pot fi atinse, cu ceva efort… Şi mai mişto la acest cadou este că e în viitorul apropiat. 🙂 Nu m-ar deranja să fie ceva mai depărtat, având în vedere că sesiunea bate la uşă împotriva voinţei mele (fac o mutră acră)… Chiar şi aşa, tot cred că se poate. 🙂

Leapşa o dau mai departe… lui Netics, Medeea, DarkQ, Denisuca şi Lovingvama… şi cine mai vrea… 🙂

Leapşă – Rorschach Test

Adică testul cu cerneala simetrică. 🙂

Mie mi-a ieşit cam aşa…

Your unconscious mind is driven most by

By having your unconscious mind driven most by Reserve, it appears that you like to keep your internal life private. So while some people might wish for the bright lights and paparazzi of celebrity, that’s probably not your thing. In fact, you might be a bit more wary than most people are about others „getting into your business.” Perhaps you grew up thinking that personal matters should be kept to yourself or that being reserved is a virtue. Regardless of the reason, people with a heightened drive for resistance are typically not very communicative. If this is true for you, the people in your life may never even realize when you’re having an off day — and perhaps you like it that way.

However, if you tend to keep people at arm’s length, you may sometimes appear secretive or standoffish to those who don’t know you well. In some cases, a lack of communication with others may even put you out of touch with your own ideas and feelings. If you find that resistance is affecting your life in negative ways, you may want to more closely examine the situations that tend to spark it. Once you have a handle on the things that make you defensive, you can take an active role in opening yourself up to people and new situations. When you do, you’ll likely find that the benefits of sharing more of yourself far outweigh the risks.

Leapşa am primit-o de la Netics, dar testul l-am făcut de ceva vreme… 🙂 Însă rezultatele nu cred că s-au schimbat aşa mult în câteva luni… Cui o dau? Oricui doreşte să se cunoască pe sine, desigur. 🙂

Leapşă – Prima carte

Scurt, simplu şi la obiect, căci mă duc la culcare… Am primit leapşa de la Dana.

Prima carte citită a fost Scufiţa Roşie. Era o cărticică micuţă, pe care am terminat-o destul de repede. Chiar mă miram că Scufiţa şi bunica mai trăiesc după ce le-a scos vânătorul din burta lupului…

Dau leapşa mai departe oricui mă citeşte. 😀