Despre sinestezie


O să încep cu o poză, că tot caută lumea poze cu creier şi ajunge la mine (postul de azi chiar are legătură cu creierul). Desenul este făcut de Andreas Vesalius, un anatomist fascinat de corpul omenesc, se pare că era printre primii care au îndrăznit să disece cadavre pentru a afla ce e dincolo de piele (şi carne, probabil).

Andreas Vesalius

Acum urmează un articol [nesemnat] din revista Paranormal (sper că nu vă disperă), numărul 34, anul VII, adică din 2003 (se pare că era ultimul an, dar nu mai ţin minte exact).

***

Sinestezia, o stranie capacitate a oamenilor

O însuşire misterioasă şi relativ des întâlnită

Sinestezia este o însuşire realmente bizară, prin care oamenii percep sunetele în culori. Este de fapt singura caracteristică a unor creiere de a amesteca simţurile, văzul şi auzul fiind, în acest caz, percepute asemănător. Mai concret, subiectul aude atât sunetele separate, cât şi grupurile de sunete, deci cuvintele, propoziţiile şi frazele ca pe nişte culori distincte. Deosebit de interesant este faptul că vederea nu este afectată în acest timp, adică există doar senzaţia aparentă a unei anumite culori la auzul unor sunete de orice fel. Muzica de orice gen e percepută şi ca un amalgam de pete de culoare care se întrepătrund, o senzaţie unică.

Grupul de cercetători, care a lucrat timp de trei ani la elaborarea acestui studiu, a observat că această capacitate este şi mult mai des întâlnită decât se credea anterior. Dacă până acum se presupunea că doar un om din 20.000 este înzestrat cu această însuşire, în prezent s-a dovedit că, de fapt, un individ din 2.500 posedă această calitate. Din cei aproximativ 50.000 de subiecţi investigaţi au fost găsiţi 20 care să posede capacitatea de sinestezie şi astfel s-a pus în evidenţă că sinestezia este relativ des întâlnită în rândul oamenilor. Cei care posedă această însuşire nu se consideră diferiţi faţă de restul oamenilor, ei cred că toţi au aceleaşi senzaţii ca şi ei. Din acest motiv subiecţii respectivi sunt foarte greu de depistat.

Cercetătorii sunt incapabili să dea o explicaţie plauzibilă

Grupul de cercetători, din care fac parte doi medici neurologi, doi medici psihiatri şi un fizician, a încercat să explice această capacitate a creierului, însă nu a reuşit. Toate explicaţiile au rămas în stadiul de presupuneri.

O primă ipoteză ar fi aceea că, în creier, au avut loc anumite inversiuni între funcţiile lobilor temporali (n.b.*: care se ocupă cu auzul) şi cei occipitali (văzul), însă explicaţia nu rezistă în faţa argumentului că, în mod cu totul surprinzător, s-a constatat chiar că această capacitate se moşteneşte genetic în mare măsură.

A doua ipoteză este mult mai plauzibilă şi ea consideră doar că, în urmă cu mii de ani, toţi oamenii erau astfel dotaţi de la natură, însă viaţa civilizată a estompat cu totul anumite capacităţi, printre care şi sinestezia.

Paradoxal, nu medicii specialişti au dat cea mai interesantă explicaţie, ci fizicianul Christian Bergson, expert în teoria undelor şi oscilaţiilor.

„Dacă stăm bine să ne gândim, atât sunetele din gama oscilaţiilor care impresionează urechea, cât şi culorile care impresionează ochiul, constituie acelaşi tip de fenomene fizice. Din punct de vedere mecanic sau optic, sunetele şi spectrul vizibil reprezintă, de fapt, nişte unde care se deosebesc doar prin frecvenţă şi lungime de undă. Este foarte posibil ca unele creiere care posedă capacitatea de sinestezie să poată recepţiona undele din spectrul auditiv şi, simultan, să se producă o reflexie de senzaţii din zona scoarţei cerebrale, care acoperă senzaţiile de unde din spectrul luminii. Noi am dovedit că existenţa acestei însuşiri miraculoase este reală. Avem însă numeroase necunoscute. De fapt, totul este încă o mare enigmă. Cercetările noastre în acest domeniu sunt abia la început şi sperăm să revenim cu noi detalii interesante la sfârşitul acestui an (n.b.: probabil 2003), după un nou studiu asupra celor dotaţi cu sinestezie.”

 

[*n.b. = nota bloggerului.]

***

După cum cred că vă daţi seama, nu aveam cum să mă mulţumesc doar cu acest articol. Am căutat pe Google mai multe informaţii şi am găsit câteva site-uri care merită atenţia.

În Monitorul de Suceava, puteţi vedea articolul despre sinestezie dând scroll mai jos, până ajungeţi la titlul O femeie simte gustul muzicii. Am încercat să dau copy-paste, dar rezultatul este dezastruos.

Pentru detalii ştiinţifice, avem acest link, de la o Facultate de Psihologie din Cluj.

***

Oamenii care gustă sunete şi aud culori

Prestigioasa revistă „Nature” relata recent cazul unei elveţience înzestrate cu o capacitate rar întâlnită – aceea de a simţi gustul muzicii. Mai exact, femeia, de profesie muzician, simte pe limbă un gust anume, dulce, amar sau acrişor ori de câte ori aude o anume notă muzicală. În plus, acestea se asociază în mintea ei şi cu diferite culori. Elizabeth Sulston face parte dintr-un grup restrâns de oameni, atinşi de sinestezie, un sindrom în care cele cinci simţuri se amestecă, trezind reacţii complexe în creier. Cazul ei a fost luat în discuţie de speciialişti pentru că o combinaţie între văz, auz şi gust este mai puţin frecventă, cei mai mulţi dintre cei atinşi de sinestezie fiind capabili să vadă culori doar atunci când aud cuvinte sau muzică.
După părerea experţilor, proporţia de cazuri de sinestezie este de 1 la 2000 de oameni. Spre exemplu, o persoană înzestrată cu această capacitate vede roşu atunci când se uită la cifra 5, scrisă cu creta pe o tablă. Individul în cauză poate citi numărul respectiv ca orice om normal, dar, în plus, vede şi o pată de culoare.
„Unii descriu că văd culorile trezite de litere sau numere ca pe nişte proiecţii externe, în timp ce alţii au raportat că este vorba despre o experienţă interioară, că văd cu „ochiul minţii””, afirmă Jennifer Green, profesor al Universităţii Cambridge, care a realizat la rândul său mai multe studii pe acest subiect.
Testele efectuate pe voluntari au arătat că aceşti oameni asociază în mod constant o anumită culoare unei litere sau sunet. În plus, o analiză a răspunsurilor date de subiecţi a arătat că o mare parte dintre ei „văd” aceeaşi culoare pentru un anumit sunet. „Oamenii cu sinestezie au tendinţa de a-l asocia pe A cu culoarea roşie, pe S cu galben şi pe Z cu negru”, explică Julia Simmer, cercetător al Universităţii din Edinburgh.

Conexiuni încurcate

O echipă de medici americani de la University of California a realizat o serie de experimente pentru a încerca să înţeleagă cum anume funcţionează creierul acestor oameni. Concluzia lor a fost aceea că sinestezia apare prin „activarea încrucişată” a două sau mai multe arii cerebrale implicate în procesul de interpretare a informaţiilor senzoriale. Această „încrucişare” se realizează probabil din cauza unor deficienţe în procesul de formare a conexiunilor nervoase, încă din perioada fetală, astfel că unii nervi rămân conectaţi la mai multe arii în loc să se specializeze pe diverse domenii (simţuri). În cadrul testelor s-au format două echipe – de oameni „normali” şi de persoane cu sinestezie, medicii monitorizând activitatea lor cerebrală în timp ce li se arătau anumite litere. În cazul „normalilor”, imaginile luate prin rezonanţă magnetică arătau că s-au activat doar acele arii responsabile cu procesarea informaţiilor privind literele. În schimb, la ceilalţi, s-a remarcat o activare simultană a zonei responsabile cu interpretarea culorilor.

Sindromul artiştilor

Pe de altă parte, s-a observat că la unii dintre cei cu sinestezie capacitatea de a vedea culori când citesc sau aud sunete este mai mare decât la ceilalţi. Potrivit cercetătorului Vilayanur Ramachandran procese similare sinesteziei ar putea sta la baza abilităţii creative. „Nu este întâmplător că acest sindrom este de opt ori mai frecvent în rândurile artiştilor decât în cadrul populaţiei generale”, spune Ramachandran.
Elizabeth Sulston, fiind muzician, se înscrie în această categorie. Pentru a testa spusele sale, coordonatorii experimentului i-au pus pe limbă diferite substanţe, dulci sau amare, alese în funcţie de ce spunea ea că simte la fiecare sunet.
Atunci când cercetătorii au încurcat deliberat gusturile, femeia a întârziat să indice nota auzită, fiind derutată de contradicţia dintre ce simţea şi ceea ce auzea. Când însă puneau ceva corespunzător pe limba ei, identificarea sunet-gust mergea perfect. Astfel, în funcţie de notele şi tonalităţile folosite, pentru ea o piesă muzicală este fie dulce, fie amară ori foarte sărată.
Elizabeth a povestit că încă de mică simţea gustul notelor, însă abia treptat a înţeles că e diferită de colegii ei. Mai târziu, în timp ce-şi desăvârşea pregătirea muzicală, această abilitate i-a fost de mare ajutor.
Tocmai acest aspect îi interesează la ora actuală pe oamenii de ştiinţă, ei încercând să desluşească misterele acestei abilităţi, pentru a le putea exploata în dezvoltarea unor noi metode educaţionale, ştiut fiind faptul că asocierea unor elemente favorizează învăţarea.

Articol preluat de Marian Pădure din Evenimentul Zilei

[[!–
preluare=Marian Pădure
sursa=Evenimentul Zilei
corectura=Stelian Frâncu
–]]

***

Dacă perseveraţi cu căutarea, s-ar putea să găsiţi mai multe informaţii, fireşte…🙂 Am găsit şi o poveste de iubire dintre doi sinestezici faimoşi: Vera şi Vladimir Nabokov (dacă nu ştiţi de unde vi se pare cunoscut numele de Nabokov, vedeţi că Vladimir e cel care a scris cartea Lolita).

Concluzie: sinestezia nu priveşte doar două simţuri, ci chiar mai multe. Poate să se amestece auzul cu văzul, simţul tactil cu cel gustativ, auditiv cu cel olfactiv etc. Aşadar, avem o arie largă de sinestezici, după cum cei de sus au afirmat, în rândul artiştilor (dar vedeţi că nu toţi sunt aşa), însă sunt sigur că toţi copiii sunt sinestezici, deşi majoritatea îşi pierd, cu timpul, această însuşire, din cauza condiţionării de la părinţi, gen „Nu te juca cu mâncarea! Nu ai voie să te joci cu lampa!” şi altele… De fapt, chiar aşa se poate recunoaşte un copil sinestezic: când se joacă cu mâncarea.🙂 Face mizerie, e adevărat, dar ce mult se bucură!

Ce mi se întâmplă când văd litera S? O văd strălucitoare, aurie, dar un s mi se pare ca un pui de şarpe neajutorat… A este mândru, dar a este omuleţul chelios…🙂 Aş mai înşira, dar mi-e că s-ar putea să vă plictisesc şi aş vrea să citiţi măcar povestea celor doi sinestezici, merită văzută măcar ca o lecţie despre cum să menţii o relaţie ani de-a lungul… Bine, nu e toată povestea o lecţie, dar dacă citeşti bine, vei descoperi secretul…

About eXstatic

Aşa cum sunt, mereu în căutarea necunoscutului. Leşinat şi activ, în acelaşi timp. Paradoxal (sau nu), sunt eu însumi.

Posted on vineri, 27 Aprilie 2007, in diverse. Bookmark the permalink. 27 comentarii.

  1. esti sinestezic?

  2. Nu, dar subiectul mi-a trezit interesul.🙂 A, chiar cunosc o persoana sinestezica… Numai ca nu ma gandeam la ea cand am scris acest articol.🙂 Partea cu literele am zis-o in joaca.

  3. Cand eram adolescent si auzeam un anumit instrument de orga, imi placea „culoarea” lui. Nu vedeam culoarea respectiva in fata ochilor, ci simteam, de exemplu, ca „suna galben”. Intotdeauna aceeasi nota la acelasi instrument producea aceeasi „culoare”. Imi placea cum „culoarea maronie” a notelor joase de la acea orga se schimba gradat spre „galben” la notele medii si spre „verde” la notele mai inalte.
    Cu timpul, acest lucru mi s-a atenuat foarte mult(mai ales pentru ca am inceput sa studiez sunetul dpdv tehnic). Dar totusi, si acum, pentru mine sunetul de nai are „culoare” albastra. Senzatia aceasta este foarte vaga acum, mult mai vaga decat cand eram adolescent.

    Paul

  4. Iarba miroase a verde si am mancat bomboane cu gust de miros de sapun…

  5. de cand eram mica aveam acest fenomen …. mai exact de a simti literele si ciferele colorate … dar nu am dat o deosebita importanta si intotdeauna am evitat sa dezvalui acest lucru celor din jurul meu. probabil ca multi m-ar considera nebuna daca le-as afirma ca pot sa simt cuvintele colorat … cu siguranta. Dar este micul meu secret si sincer , imi place sa ma delectez cu fraze colorate

  6. din cauza asta fac liceeul de arta dar m-i se pare deplasata sinestezia,pentru ca e normal pentru creierul uman sa faca conexiunii intre sunete si imagini si culori
    eu vad la auzul unor descrieii imaginile perfecte ale locului sau obiectului respectiv kiar dak acestea nu sunt descrise intocmai imaginea pe care o proiecteaza creierul meu o vad foarte foarte clara,o privesc ca pe o reverie cateodata deoarece imaginile mele sunt suprarealiste si culorile mai intense ca in realitate

  7. am auzit intamplator de sinestezie (ruleaza un setial australian cu medici, unicul serial pe care-l urmaresc); discutand, pe fuga, cu copilul (20 ani !)mi-a spus ca de la 5 ani el asociaza culorile cu culori, de ex. 5 are culoarea maro. urmeaza sa mai discutam. de la 3 ani a pictat(acuarela – ulei)pana la 10 ani cand a devenit electronist(iar la 18 a trecut pe informatica).el a pictat „muzica de la radio tinerama” si alte picturi redand muzica. tot in copilarie a scris versuri, rondeluri, sonete, deoarece ii placea muzicalitatea cuvintelor. cu stima, multumiri pentru amanuntele furnizate despre sinestezie

  8. Cred ca prima data am intalnit termenul ”sinesrezie” in urma cu 4 ani, cand am citit „Nouasprezece trandafiri” de Mircea Eliade. Dar nu am inteles foarte bine termenul si dupa l-am tot intalnit. Mi-am dat seam ca in copilarie asociam des culorile cu sunetele, mirosul, gustul sau anotimpurile. Si acum mai spun ca ceva are gust de roz sau in miezul iernii spun ca miroase a primavara. Dar nu am dat niciodata prea mult importanta, cu toate ca cei care ma auzeau nu intelegeau senzatia.

  9. hello, ma bucur ca am dat peste acest site pt ca imi foloseste pot sa spun.
    Sunt studenta in anul 3 si ghiciti care e tema mea de licenta?🙂 Sinestezia in publicitate … acum ma documentez inca nu m-am apucat serios de scris dar nu vreau sa renut la tema chiar daca e grea, chiar si porfesorul meu e incantat ca am ales asa o tema si rugamintea mea ar fi daca mai gasiti ceva interesenat despre sinestezie let me know🙂

    • 13.11.2010
      & Este posibil ca în cercetările făcute să fi întâlnit cazuri de compozitori care să fi fost ”afectați” de sinestezie. În măsura în care informațiile pe care le dețin sunt corecte, unul dintre aceștia ar fi fost Aleksandr Skriabin, la care asociația exista între sunete și culori. El a dorit să creeze un aparat care , în zilele noastre ar fi fost echivalent cu o orgă de lumini. Acesta urma a fi utilizat la premiera poemului simfonic ”Prometeu”.
      Un alt caz ar putea fi Richard Strauss cu ”Simfonia Domestică” pe care ar fi compus-o pentru a dovedi că prin sunete se poate ilustra și o ”salată de boeuf” !

      & Desigur că este cunoscută relația dintre sunete muzicale, culori și ”chakre-le” menționate de lurcări aparținând spiritualității indiene. Nu-mi amintesc titlul lucrării respective dar, una dintre marile personalități susținea faptul că, obținerea asocierii diferitelor senzații generate de organele de simț este un important pas înainte pe calea desăvârșirii spirituale. Pentru aceasta unii trebuie să mediteze vreme îndelungată dar alții se nasc cu asemenea calității ce pot fi considerate ”paranor-
      male” (pentru etapa actuală de dezvoltare a ființei umane).
      & În încheiere, fie-mi permis a readuce în atenție romanul lui Mircea Eliade ”Secretul doctorului Honigberger”. Un mare inițiat ca Eliade nu putea să nu fie fami-
      liarizat cu astfel de fenomene, deoarece, în descrierea experiențelor făcute de doctorul Zerlendi, există și menționarea ”Fiecare pată luminoasă era un izvor de
      sunete”. Mă voi opri aici cu menționările și rog a fi scuzat dacă cele de mai sus nu au creat decât o stare de plictiseală. Multă sănătate și succes în punerea în practică a acestei calități spre folosul tuturor oamenilor (chiar dacă s-ar putea ca uneori să apară senzația că nu prea ar merita-o). E. M.

  10. Interesant:) acesta este primul post pe care l-am citit cu placere din atatea bloguri care inunda internetul
    Cand eram mic as putea spune ca era mult mai dezvoltat simtul, poate din cauza faptului ca atunci cand suntem mici ne imaginam mai mult. Acum este prezent dar spontan, nu pot sa zic ca ma fascineaza atat de mult incat sa dau altora motive sa ma creada mai ciudat.
    Intradevar sinestezia difera de la om la om, eu am ceva cu mirosul. Nustiu cum sa va explic sa nu va plictisesc, fiecare situatie in parte imi inspira un miros, placut sau neplacut. De exemplu atunci cand vad sau aud o persoana, prin mirosul care mi-l inspira asociat cu logica pot sa inteleg instant personalitatea acelei persoane, deja am tiparit in minte personalitatzi pe categorii :))
    Fazele cu litera X imi inspira culoarea X etc… sunt minoritatzi care nu le bag in seama, le consider niste fantezii imaginare usor de crezut prin care unii castiga atentie
    Trebuie sa spun ca aceste simturi nu m-au inselat niciodata desi nu sunt prezente intotdeauna

  11. HAHA..tare. Cunosc pe cineva care are acest „sindrom”…si faza e ca are si iq`ul peste 125 lejer🙂. Nice post & nice blog

  12. Foarte interesant articolul. Eu am auzit prima data de sinestezie intr-un film japonez, m-a interesat subiectul si m-am documentat. Eu n-am perceput niciodata sunetele ca pe culori, mirosuri sau gust, dar sunt foarte curioasa cum e.

  13. Aproape oricine, are usoare calitati pre-sinestezice. Spre exemplu, aproape toti oamenii asociaza numele ”Kiki”, cu ceva ascutit si numele ”Bobo”, cu ceva rotund, inca dinainte de a cunoaste alfabetul. De aceea, un copil il poate porecli ”Bobo” pe altul mai gras si ”Kiki”, pe altul mai slab. Forma literelor care alcatuiesc aceste cuvinte, dupa cum se poate observa, este caracterizata de linii drepte (si unghiuri ascutite) in primul caz si de curbe, in al doilea. In consecinta, cei care au creat literele din care sunt formate aceste cuvinte, au avut si ei calitati, cel putin, pre-sinestezice.

    Eu inca vad muzica in culori, foarte des. Joe Satriani imi suna portocaliu, pe Mircea Florian il aud spre bleu, ”Cypress Hill” suna galben-verzui, ”The Cranberries” galben, predominant.

  14. foarte interesant…nimic legat de LSD?… am inteles ca este un drog nenorocit care da simptomele astea.

  15. La mine treaba asta numita „sinestezie” apare cand stau linistita si doar ascult o melodie. Nu analizez mental ce aud, doar ascult…Atunci incep sa simt muzica si sa vad anumite culori, uneori imagini.
    Din punct de vedere stiintific, ar fi 1001 explicatii mai mult sau mai putin apropiate de adevar. Stiinta abosdeaza doar planul fizic, nu trece dincolo de el, spre cel energetic(ma refer la alt gen de energie, nu la cea acceptata de stiinta) si mai departe de el.
    Muzica e vie, culorile sunt vii…Totul e viu. Cand cineva se deschide spre lumea inconjuratoare, incepe sa perceapa viata existenta in toate alea.
    Relaxarea mintii e numita si meditatie. Nu e nicio tehnica..doar stai si observi.Nu ai nimic de facut.🙂 Stand io asa o data am avut senzatia ca vazul, auzul si celelalte simtuti sunt, de fapt, unul singur. S-au contopit simturile si se manifestau in tot corpul. Poate asa se explica cum de unii oameni vad cu degetele(e netul prin de astfel de cazuri…)
    Nu e nimic iesit din comun, de fapt. E doar…viata.🙂

  16. Mi-a placut articolul tau. imi pare rau ca nu am mai putut citi povestea Verei si a lui Vladimir Nabokov adresa nu mai era valabila. poate imi poti spune unde as putea-o gasi in alta parte.

  17. georgescu paula monica

    sunt o persoana sinestezica si as dori sa pot sa vorbesc cu oameni care sunt interesati de sinestezie.sunt artist plastic,muziciana,poeta si dansatoare in acelasi timp…si intr-adevar,simturile se amesteca,dar nu pot controla asta si nu stiu niciodata cum si in ce masura se amesteca…pot sa vad sunete si sa aud culori…pot sa vad cu degetele culori atunci cand fac masaj…dar nu numai cele 5 simturi se amesteca…exista si simtul timpului,al spatiului si multe alte perceptii care intervin…

  18. Si eu sunt sinestezica, de mica am observat ca fiecare litera si cifra are culoarea ei si am crezut ca fiecare dintre noi le percepe astfel.. recent am descoperit ca nu toti vad in culori. Multumesc pt infomatiile de pe acest blog… si as vrea sa pot discuta cu persoane care au aceasta calitate.

  19. Bubule, m-ai facut! De drag ce-mi era de liceu te-am zarit si ma bucur ca mai exista fraieri ca tine, care citesc, carora le pasa de pgina mai mult decit de tasta… Care si ea e importanta, dar sa nu uitam… Guttemberg si hirtia, au fost mai in fata!

  20. Cand eram mica de tot nu intelegeam cum as putea sa fac diferenta dintre sunet si culoare, pentru ca in mintea mea ele erau cumva legate… Am ajuns sa ador melodii, in general clasice, pentru culorile ce reuseau sa mi le arate..era minunat..iar apoi am invatat sa scriu. Cumva fiecare cifra avea o nuanta deosebita, un loc aparte…imi era foarte simplu sa ma folosesc de numere pentru ca ele se adunau singure din culori…Acum am ajuns sa studiez matematica poate pentru simplu fapt ca are cele mai frumoase culori intalnite… Un sunet inseamna acum un numar, o culoare poate un gust interesant… si inca e ciudat cum mereu numarul 19 are miros de frezie…

  21. Ceau! Ma bucur mult ca lumea incepe incet incet sa descopere sinestezia. Tatal meu e pictor si cand eram mica ma dispera efectiv, ma tot punea sa pictez sa vada daca am si eu talent si bineinteles ca nu am, dar vedeam toate cifrele in culori si pe trepte diferite. Nu pot explica in cuvinte, dar e ceva de genul 3D. Cand ma gandesc la un an, de ex. 1976, in mintea mea are un loc bine stabilit, perioadele de timp sunt si ele de asemenea desfasurate pe trepte. La fel si cu mirosul, ma ajuta si pe mine mult sa deslusesc personalitatea cuiva. Am compus poezii si inca mai compun pt ca imi place sa-mi imaginez cuvintele si literele. Cand eram mai mica erau mai accentuate aceste simturi, in timp nu le-am mai dat mare atentie, pana de curand. Tot timpul am vazut cifra 1-negru, 2-galben, 3-verde, 4-albastru, 5-rosu, 6-maro, 7-gri 8-bleumarin si 10- alb. De cifra 9 nu-mi mai amintesc. Tin minte ca ii spuneam tatalui meu de aceste abilitati si mi-a zis ca si el vede la fel, de aia a crezut ca am talent la pictura, dar nu era cazul. Am mai intrebat prieteni si nici nu se gandisera pana acum sa asocieze o culoare unei cifre sau litere si de aceea am inceput sa ma documnetez. Sper sa aflu cat mai multe. Eu sunt foarte fericita ca am aceste abilitati si pot spune ca m-au ajutat mult de-alungul timpului, pt ca retin mult mai usor si fac legaturi intre diferite situatii mult mai simplu.

  22. stiu ca este un articol mai vechi, dar sunt curios in legatura cu anumite senzatii care le am in legatura cu muzica, atunci cand ascult muzica, sau diverse note muzicale si inchid ochii, efectiv vad sunetele sub forma unor unde, cu cat mai inalt sunetul , cu atat mai mare frecventa undelor si inaltimea lor in perceptia mea. intotdeauna cand se intampla acest lucru, in ochii mei se formeaza un fel de linie a orizontului , exact ca in trigonometrie (axa XoY) si in functie de gravitatea notei frecventa undei si inaltimea ei pe axa se modifica.
    de exemplul in cazul notei DO, aceasta se formeaza sub axa si cu cat mai inalta este nota cu atat mai mult se apropie de axa si trece deasupra ei, de exemplu notele muzicale FA si SOL se afla dedesubtul si deasupra axei.

  1. Pingback: Cum mă găseşte lumea « Blogul minunatului creier leşinat

  2. Pingback: Noul trend în k-drame: tulburările mentale și cognitive | K-Pop Romania

  3. Pingback: Despre sinestezie | andre.i

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: