Arhive blog

Dorinţe pentru lume

Dacă aş avea lampa lui Aladdin, aş freca-o şi ar veni djinul la mine, spunându-mi că îmi poate îndeplini oricâte dorinţe vreau, acestea ar fi…

  1. Să dispară băncile şi banii din ele să fie daţi săracilor şi celor cu datorii.
  2. Oricui are peste 2 miliarde de dolari să i se ia jumătate din avere şi să fie dată oamenilor din ţările sărace, cu excepţia sultanului din Brunei, care mi s-a părut corect.
  3. Tuturor celor care urmăreau să ducă oamenii la sapă de lemn, boală şi moarte să li se dea acele lucruri şi banii lor să fie luaţi cu totul şi daţi celor care au nevoie de ei, iar companiile lor să fie desfiinţate şi dispărute.
  4. Sclavilor din Dubai să li se dea bani de la stăpânii lor şi paşapoartele cărora le-au fost luate şi să fie duşi la locurile lor natale, iar sultanului să i se ia toată bogăţia şi să fie distribuită în lume, acolo unde e nevoie de bani.
  5. Oricine a urmărit să ducă oamenii la sclavie, să fie sclav, iar banii şi achiziţiile lor vor fi date celor cărora le pasă de oameni.
  6. Să dispară orice a fost modificat genetic şi să fie înlocuit cu ceva natural. De exemplu, dacă sunt roşii modificate genetic, să fie înlocuite cu (sau, de ce nu, să se transforme în) cele naturale. De asemenea, şi companiile care produc alterări genetice trebuie să dispară, iar banii lor să fie daţi săracilor şi datornicilor din Europa.
  7. Celor care s-au îmbogăţit pe seama traficului cu petrol să li se ia jumătate din bogăţia rămasă (în caz că averile lor depăşeau cele două miliarde din dorinţa a doua) şi să fie daţi banii către mine şi cei care mă cunosc.
  8. Să dispară medicamentele care fac mai mult rău decât bine. Iar capitalurile companiilor farmaceutice să fie date bolnavilor, cu excepţia celor care s-au îmbolnăvit datorită dorinţei a treia.
  9. Oricine a urmărit să facă bani prin exploatarea oamenilor, să fie exploatat, iar jumătate din banii şi achiziţiile sale (chiar dacă averea sa nu depăşeşte cele două miliarde) să fie date celor pe care i-a exploatat.
  10. Toţi oamenii să fie sănătoşi (cu excepţia celor din dorinţa a treia), iar cei care fac sex înainte să împlinească 18 ani să aibă parte de boli venerice uşor de vindecat.

Dorinţe fără şanse de a se împlini, ştiu. Dar mi se par faine, chiar dacă unora o să li se pară nebuneşti. Ştiu că am insistat cam mult cu banii, dar e criză şi trebuie rezolvată cumva…

Anunțuri

Vis cu o bătrânică şi cu un tânăr

M-am trezit azi la ora 04:45, exact pentru a putea scrie visul, înainte să-l uit. E important să scrii cât mai curând după ce te-ai trezit, chiar e de preferat imediat după ce ai avut visul, pentru a putea scrie cu lux de amănunte.

Se făcea că filmam ca regizor şi producător (gen Michael Moore) şi mă duceam într-un cartier cu echipa, iar visul se desfăşura de parcă eram camera de filmat pornită. Am ajuns la un bloc din acel cartier (seamănă cu unul din Piteşti, Popa Şapcă), apoi căutam pe cineva de la parter. Am sunat (sau am făcut zgomot, nu ştiu exact) şi m-am dus la o fereastră, unde am strigat că aici suntem. A apărut un cap cărunt cu ochelari şi ne-a spus că vine imediat, după care a ieşit să facem interviul ce pare-se că era programat.
De la ea am aflat informaţii interesante, însă am reţinut doar asta: Credeţi că nu suntem în război? Ia uitaţi-vă mai bine. De exemplu, hotelurile sunt foarte bine pregătite şi ştiu dinainte când se va întâmpla un cutremur, ceea ce încalcă tot ce e firesc, inclusiv fatalitatea.
Vedeam imagini cu oameni aflaţi într-un hotel, iar angajaţii de-acolo pur şi simplu îi conduceau în locuri sigure cu puţin timp înainte să se producă un cutremur, probabil un minut.
Bătrânica a mai zis ceva, dar lucrurile nu mai sunt clare. A arătat spre cer, unde erau stele, a zis ceva legat de ele şi că nu ar fi trebuit să se întâmple aşa ceva, probabil se referea la seisme. I-am mulţumit frumos pentru pont şi ne-a zis să avem grijă.

Am văzut un tânăr, după care eu am ajuns să văd ca şi cum aş fi el (nu e primul vis de acest gen). Eram într-un magazin, în faţa a trei vitrine din material negru, înăuntru fiind obiecte mici de artă. A venit o tânără brunetă, cu părul lung şi creponat, să schimbe aşezarea exponatelor din vitrine, iar eu nu înţelegeam ce făcea. Am observat că doar unele obiecte şi-au schimbat locul. Apoi a venit cineva şi, când a fost scos un exponat dintr-o vitrină, a vrut să-l cumpere. Vânzătorul s-a uitat în vitrină şi, observând locul gol (care era printre cele schimbate), a refuzat să-l vândă. Clientul era evident uimit, iar vânzătorul i-a zis să aleagă alt obiect sau să meargă la alt magazin. Cumpărătorul a ales varianta din urmă. A venit altul, care părea foarte dur şi în ţinută sobră, neagră, de business, cu ochelari de soare. Părea agentul Smith din Matrix. A arătat spre obiectul cu pricina, vânzătorul fiind de data asta mult mai încântat să facă tranzacţia. O valiză de bani (era închisă, dar îţi dai seama uşor), obiectul înmânat şi ascuns.
Mi-am adus aminte de o vorbă: Esenţele tari sunt în fiole mici. Mi-am dat seama că, de fapt, era vorba de arme biologice ascunse în obiectele care şi-au schimbat locurile, inclusiv în cel vândut. Mi-am adus aminte de vorbele bătrânei: Credeţi că nu e război? Ia uitaţi-vă mai bine. Exact când voiam să mă uit mai îndeaproape la acele exponate, s-a anunţat închiderea.
Tânărul (acum sunt în afara lui) a început să spună altora ce a văzut, dar nimeni nu-l înţelegea, nici nu-l credea. Oricum, s-a declanşat o urmărire generală pe seama lui, fiind acuzat de trafic de arme biologice. Avea 19 ani când a fost martor la acel schimb comercial, urmărirea a început câteva luni mai târziu, apoi au trecut ani în care a reuşit să se ascundă, dar nimeni nu ştie unde.

Dacă s-a mai întâmplat ceva, nu reuşesc să-mi aduc aminte, deci cam asta-i tot.

Am visat

Se făcea că scriam un post de un kilometru pe-aici, cu ceva referiri astrologice. Nici măcar nu mai ţine minte ce sau despre ce scriam… Dar era fain să mă văd scriind mult. [zâmbet]

Personalitate magică

Vrei să vezi ce personaj de poveste poţi fi? Poţi încerca acest quiz. 🙂

Şi e atât de practic din punct de vedere psihologic…

Cititul, internetul and others

Cristiana Huruială scrie minunat. Dar va trebui să fii prevenit/ă: dacă dai click pe acest link, şocul este inevitabil chiar şi celor deschişi la minte. 🙂 Am scris postul anterior datorită poveştii ei (e chiar Săgetător, după cum se vede), acum sunt la pagina 46… 😆 Culmea, topicul, în momentul de faţă, are 67 de pagini and it’s still running, chiar dacă a început în decembrie 2004. Interesting, huh? Dacă te întrebi în genul E adevărată?, să ştii că da, e adevărată, la fel ca tine… De fapt, e chiar mai autentică decât majoritatea oamenilor… Ceea ce a fost tocmai primul lucru pe care l-am văzut şi admirat la ea… Apoi, optimismul ei incurabil (probabil şi contagios)… Nu mai zic nimic, rămâne să savuraţi lectura cu multă răbdare, ia cam multe zile, dar e incredibilă… e tare… 🙂 Nicicând n-am mai citit aşa chestii captivante… M-a prins, pur şi simplu. Mi-am zis: Asta e literatură adevărată! Şi deloc în sensul clasic al cuvântului…

Gata, am vorbit prea mult. 🙂 A, da, şi o chestie super: acest topic a fost sursa unei cărţi… Eu aş vrea s-o cumpăr. Exact acum am aflat că s-a creat şi o piesă de teatru cu acelaşi titlu, Vreau să fiu actriţă! A, nu are legătură cu povestea, dar ciudat, a fost pus în scena românească cam la câteva zile după „naşterea” topicului, cu un afiş care arată sugestiv aceeaşi naivitate pe care o arată şi Irene, acea Cristiana (cei de la site au mâncat o literă) de care am zis mai sus.

Aşa, apropo de cărţi, am terminat de citit De veghe în lanul de secară, de J.D. Salinger. M-a surprins o chestie la final: nu spune explicit unde e… Doar vorbeşte foarte vag despre locul în care se află, în genul

O groază de oameni, şi mai ales psihanalistul ăsta pe care-l au aici, […]

Ce se înţelege de-aici? Asta e singura referire la locul său „prezent” din carte. De fapt, în prima pagină scrie

Nu-i prea departe de locul ăsta trist, […]

din care se poate înţelege orice, având în vedere pesimismul personajului-narator. Chiar i-am spus Deei că nu-mi place prea mult personajul din carte, e din cauză că era prea pesimist (nu mai ştiu dacă asta i-am zis sau nu), deşi în ansamblu mi se părea realist, pătrunzător, lipsit de autocontrol (nu-şi putea ţine gura când îi critica pe ceilalţi, îl apucau năbădăile exact când nu trebuia şi, mai ales, exact în modul în care intra mai tare în bucluc, în loc să iasă din el).

Bun, şi se vede de la o poştă că el e în contrast cu fata de mai sus, nu-i aşa? 🙂

P.S.: Am încercat să scriu acest post cu Safari pentru Windows, dar a ieşit prost. Oricum, era beta şi mai bun e Firefox. 🙂 Dacă vedeţi vreo greşeală, puteţi să-mi semnalaţi.